O astfel de achizitie de uraniu de ultima ora este foarte rara, noteaza Per Jander de la wmc, un comerciant. De obicei, utilitatile preiau livrarile la doi pana la trei ani de la semnarea unui contract. Lupta este doar o ilustrare a consecintelor razboiului pe o piata odata calma, deja stransa de cererea in crestere, socurile ofertei si speculatiile. In saptamana pana la 18 septembrie, pretul spot al uraniului a atins 65 de dolari pe lira, cel mai mare din 2011, relateaza uxc, o firma de date. La evenimentul anual al industriei de la Londra, care a atras un record de 700 de delegati luna aceasta, unii au avertizat ca ar putea ajunge la 100 de dolari. Cei doi mari producatori sunt epuizat pana in 2027; unele utilitati sunt considerate a fi scurte pentru 2024.
Doar 85.000 de tone de uraniu sunt folosite in fiecare an. Aceasta se compara cu 170.000 pentru metalele de nisa precum cobaltul si cu multe milioane pentru cele industriale precum cuprul. Spre deosebire de centralele pe carbune sau pe gaz, reactoarele nucleare costa mult de construit, dar putin de functionare, asa ca utilitatile opteaza in cea mai mare parte sa le mentina, indiferent, de exemplu, de ciclul economic, facand cererea de combustibil previzibila. De asemenea, inseamna ca utilitatile nu isi pot permite sa se epuizeze, motiv pentru care cumpara lucrurile prin contracte pe termen lung.
Cea mai mare parte a aprovizionarii provine direct din mine. Canada si Kazahstan, doi exportatori de incredere, reprezinta 60% din aceasta aprovizionare „primara”. Un sfert din totalul ofertei globale provine din surse „secundare”. Blocurile de combustibil epuizate, inlocuite la fiecare trei pana la patru ani, sunt re-imbogatite si reutilizate. Combustibilul este, de asemenea, produs prin diluarea uraniului de calitate pentru arme, care contine mai mult de 90% elemente fisionabile, la concentratii de doar 3-4%. In cele doua decenii care au urmat razboiului rece, diluarea a doar 30 de tone pe an a inlocuit 10.000 de tone de productie anuala de mine. Din stocuri se elibereaza in mod regulat mai multa aprovizionare. America, China, Franta si Japonia detin o rezerva combinata in valoare de ani de utilizare globala, care poate fi extrasa din cand preturile sunt mari.
Acest comert linistit este acum zdruncinat de doua forte. Una este cererea renasterea. Ani de zile dupa dezastrul de la Fukushima din 2011, inchiderea fabricilor din Japonia, Germania si din alte parti a impins piata in surplus. Dar cautarea unor surse stabile de energie cu emisii scazute de carbon si razboiul Rusiei in Ucraina au condus guvernele inapoi la energia nucleara, care emite aproximativ la fel ca energia eoliana si poate functiona chiar daca conductele sunt inchise. Aproximativ 60 de reactoare noi sunt in constructie, ceea ce ar trebui sa adauge inca 15% la capacitatea mondiala de generare a energiei nucleare in urmatorul deceniu, considera Liberum, o banca. Reactoarele „modulare” mici – ieftine si usor de construit – ar putea alimenta cererea de combustibil. World Nuclear Association, un organism din industrie, estimeaza ca acestea ar putea reprezenta jumatate din capacitatea nucleara a Frantei pana in 2040.
Perspectivele stralucitoare ale uraniului nu sunt pierdute pentru finantatori. In ultimii ani s-au lansat mai multe fonduri listate. Sprott Physical Uranium Trust si Yellow Cake, cele mai mari doua, au cumparat 22.000 de tone in ultimii doi ani, echivalentul a peste un sfert din cererea anuala. Ambele sunt infiintate pe termen lung, fara o data fixa sau un pret tinta la care isi vor lichida participatiile.
Intre timp, oferta pare precara – al doilea motiv pentru care preturile cresc. Lasand deoparte panica timpurie, minereurile rusesti pot fi inca obtinute. Dar o lovitura de stat din Niger din iulie a pus in pericol 4% din oferta minata. Saptamana trecuta, Orano, gigantul de stat al Frantei, a declarat ca si-a oprit procesarea minereului acolo din cauza lipsei de substante chimice critice. Durerile de cap din cauza logisticii determina Kazatomprom, principalul furnizor kazah, sa livreze mai putin uraniu decat se astepta (trece de obicei prin Rusia). Cameco, campioana Canadei, si-a redus recent prognoza de productie cu 9% dupa sughiturile la doua mine.
Toate acestea vor mentine probabil piata in deficit anul viitor, asa cum a fost din 2018. Penuria totala ramane insa putin probabila. Principalele utilitati pastreaza stocuri. Iar blocurile de combustibil introduse in reactoarele in functiune mai au inca unul pana la trei ani de viata, cu posibilitatea de prelungire cu un an la costuri limitate. Majoritatea au si urmatorul bloc gata de plecare. Astfel, riscul de a epuiza este cu mai bine de patru ani inainte.
Asta lasa timp pentru ca oferta sa raspunda. Cameco si Kazatomprom, care au o multime de capacitati neutilizate dupa ce au redus productia in anii 2010, nu le va placea sa vada producatorii cu costuri mai mari castigand cota de piata. Tom Price of Liberum estimeaza ca ar putea adauga inca 15-20% la oferta globala in doar 12-18 luni. Daca acest lucru nu reuseste sa imblanzeasca piata, atunci o crestere sustinuta a pretului va stimula deschiderea de noi mine. Jonathan Hinze de la uxc considera ca un pret spot de 70-80 USD ar fi suficient pentru a demara multe proiecte. De asemenea, este putin probabil ca problemele de aprovizionare sa dureze prea mult. Junta din Niger are o legatura cu Franta, dar nu si cu China, care conduce alte mine in tara. Daca toate celelalte nu reusesc, Kazatomprom poate decide oricand sa exporte uraniu cu avionul.
Deci cel mai probabil rezultat sunt preturile ridicate pentru cativa ani, cu un excedent revenind la jumatatea deceniului. Nimeni nu anticipeaza o repetare a anului 2007, cand cumpararea de catre primul fond de uraniu si inundatiile la mine mari combinate pentru a impinge pretul spot peste 135 de dolari pe lira. Utilitatile au oricum spatiu suficient pentru a absorbi socurile de pret. Deoarece uraniul este intens procesat, materiile prime valoreaza mai putin de jumatate decat combustibilul finit, care in sine reprezinta doar 10% din costurile de exploatare ale unei fabrici (fata de 70% pentru gazul natural). Raliul conteaza mai mult pentru speculatori decat pentru costul a ceea ce iese din priza.
