In incercarea de a ajunge din urma cu companiile de tehnologie si cu generatiile tinere de consumatori, bancile centrale incep in sfarsit sa ia in serios monedele digitale.
Tari precum Suedia, China si India au stabilit monede digitale pilot – respectiv e-krona, e-yuan si e-rupie – prin intermediul bancilor lor centrale. In sectorul financiar, acestea sunt cunoscute ca monede digitale ale bancii centrale (CBDC).
Scopul, amploarea si statutul unor astfel de eforturi variaza considerabil. In Suedia, scopul este de a investiga potentiala tranzitie de la bancnote la o moneda digitala, iar e-krona ramane in blocurile de pornire. In China, „renminbi digital” a inceput sa se lanseze in 2020, iar scopul sau este de a permite statului sa controleze mai bine economia de retail. India a lansat un pilot de e-rupie in 2022 si scopul sau este de a facilita o gama larga de tranzactii. Intre timp, Statele Unite exploreaza potentialele repercusiuni ale stabilirii propriei monede digitale.
In acelasi sens, Uniunea Europeana se joaca in prezent cu ideea lansarii propriei monede digitale, e-euro. Dupa cum explica Banca Centrala Europeana (BCE), aceasta ar oferi o alternativa digitala la metodele de plata existente, cu scopul de a creste securitatea si stabilitatea sistemului monetar al UE. E-euro ar fi detinut in portofele digitale, tranzactiile fiind facilitate de utilizarea blockchain-ului.
O diferenta cruciala intre e-euro (un CBDC) si criptomonede este ca cantitatea sa totala – numarul in circulatie – nu ar fi limitata. Deoarece bitcoinii si alte criptomonede nu sunt emise de bancile centrale, numarul in circulatie este limitat de faptul ca crearea altora noi necesita „mining”, un proces consumator de energie care implica rezolvarea unor probleme de matematica extrem de complicate. Nu este cazul cu e-euro, deoarece ar fi reglementat de Banca Centrala Europeana si ar fi legat direct de euro in sine – nu va exista curs de schimb, ar fi pur si simplu euro intr-un alt format.
Desi exista o similitudine superficiala intre e-euro si „stablecoins” – criptomonede a caror valoare este legata de o moneda majora – e-euro ar fi emis si controlat de la o entitate publica. Acest lucru va asigura stabilitate in evaluari si reglementari.
Cazul in favoarea
Intrebarea de 1 milion de euro este de ce BCE ar lua in considerare o moneda digitala. Desi cu totii avem o familiaritate de secole cu monedele fizice, cele digitale au cateva avantaje:
-
Mai putin consumatoare de resurse . O moneda digitala a bancii centrale nu necesita tiparire, validare, circulatie, monitorizare si inlocuire si, prin urmare, ar avea o amprenta ecologica considerabil mai mica. Faptul ca va fi emis mai degraba decat extras se adauga la eficienta sa energetica. Fondul Monetar International estimeaza ca sistemul de plata al unui CBDC pentru compensare si decontare ar putea folosi de sute de mii de ori mai putina energie decat monedele fizice si criptomonedele, mentinand in acelasi timp costuri de tranzactie scazute.
-
Accesul bancar sporit . Deoarece un euro digital ar fi gestionat direct de bancile centrale, ar elimina nevoia de intermediari precum institutiile financiare private. Are astfel potentialul de a reduce excluziunea economica, cum ar fi in cazurile „celor nebancarati” – persoane cu venituri mici si fara conturi bancare. BCE ar crea si sustine infrastructura necesara, facand e-euro disponibil tuturor. De exemplu, in timp ce institutiile private ar solicita un scor minim de credibilitate pentru a deschide un cont, guvernele ar putea facilita accesul la bani prin deschiderea portofelelor digitale, ca parte a unei agende de politica sociala.
-
Suveranitatea economica . Poate proteja euro de CBDC si alte criptomonede concurente si poate apara astfel suveranitatea economica a Europei. De asemenea, va permite guvernelor sa monitorizeze tranzactiile si astfel sa reduca evaziunea fiscala si spalarea banilor.
Acolo unde o moneda digitala paraseste bancile centrale si comerciale
Avand in vedere potentialele avantaje ale monedelor digitale ale bancilor centrale, ce impiedica tarile? Totul depinde de modul in care sunt proiectate si implementate CBDC-urile si de unele provocari care ar putea umbri orice potential.
-
Impingerea inapoi impotriva monedelor digitale private . Imaginati-va o lume in care monedele digitale private precum bitcoin sau libra Facebook devin mijloace pentru o parte substantiala a tranzactiilor financiare ale lumii. In aceasta lume, valoarea mijloacelor de schimb ar fi determinata in intregime de cerere si oferta sau de societatea privata – de exemplu, Facebook insusi. Introducerea CBDC-urilor ar permite bancilor centrale sa determine insasi valoarea banilor si, astfel, ar contribui la asigurarea suveranitatii monetare a tarii lor. Oamenii vor putea in continuare sa aleaga intre monedele nationale sau cele sustinute de firme private, dar cu e-euro, Europa va fi cel putin pe picior de egalitate.
-
Echilibrarea securitatii si confidentialitatii Principiul de baza al banilor tangibili este anonimatul. In formatul sau de numerar, banii pot fi schimbati pentru bunuri sau servicii fara a dezvalui neaparat identitatea cuiva la fiecare tranzactie. O moneda digitala complet sigura ar necesita ca toate informatiile despre tranzactii sa fie raportate autoritatilor, in timp ce una complet privata nu dezvaluie nicio informatie. Primul ar da prea multa putere autoritatilor centrale, in timp ce cel din urma ar incuraja evitarea impozitelor si alte comportamente nefaste. Trasabilitatea blockchain-ului poate ajuta la urmarirea istoricului financiar complet, dar identitatea actorului ar trebui sa fie informatii publice? E-euro este probabil sa functioneze intr-un format semi-anonim pentru a pastra un echilibru intre securitate si confidentialitate.
-
Mai multa stabilitate, mai putine speculatii . Ideea initiala a monedelor digitale a fost ca acestea vor deveni mijloace de schimb descentralizate, guvernate de fortele cererii si ofertei. Cu toate acestea, ele au devenit in scurt timp active speculative, supuse unor varfuri vertiginoase si accidente brutale. In schimb, o moneda majora ar trebui sa reflecte conditiile economiei reale, mai degraba decat speculatii despre starea sa viitoare.
Deci e-euro este ceva de care avem nevoie sau ne dorim? Acest lucru depinde de modul in care va fi proiectat si reglementat. Pentru aceasta intreprindere speciala, avand in vedere complexitatea reglementarilor UE, diavolul este in detalii.