In 2011, lipsa de predictibilitate fiscala si legislativa a fost invocata cel mai frecvent ca fiind marea problema a mediului de afaceri. Aceasta nu numai ca alunga investitorii, iar agentii economici locali incep sa-si mute sediul social in alte tari, dar vulnerabilizeaza la cote nemaiintalnite sistemul legislativ. Tot mai multe acte normative sunt atacate in instanta, iar judecatorii le zadarnicesc efectele.
Senatul s-a pus de-a curmezisul in fata actelor normative adoptate de Guvern, care vine apoi sa „repare” cu alte ordonante de urgenta problemele pe care i le creeaza justitia sau Legislativul. S-a ajuns pana acolo incat Executivul sa nu mai poata legifera in domenii capitale decat prin asumarea raspunderii
Ritmul de legiferare in 2011 a fost de circa 30 de acte normative pe zi. In total, in Monitorul Oficial au fost publicate peste 8.000 de acte normative, dintre care 295 de legi, 125 de ordonante de urgenta, 30 de ordonante simple si 1.241 hotarari de guvern. Restul sunt ordine, hotarari sau decizii ale ministerelor si administratiei publice. Ministerul Educatiei este campionul ordinelor, adoptand 183 de astfel de acte normative in 2011. Este urmat de Ministerul Finantelor, cu 152 de ordine, si de Ministerul Sanatatii, cu 136.
Un asemenea ritm spune multe despre predictibilitatea legislativa pe care si-o doreste atat de mult mediul de afaceri. Nu numai ca agentii comerciali nu-si pot face niciun plan financiar pe o durata rezonabila, dar se pot astepta oricand la o lege care sa-i puna pe butuci.
Problema nu consta doar in numarul imens al actelor normative care anihileaza orice predictibilitate, dar si in „calitatea” si modul in care au ajuns sa fie adoptate.
O modificare fiscala pe zi
Statistic vorbind, in 2011 legislatia fiscala a fost schimbata zilnic. Codul Fiscal a suferit 10 modificari de anvergura, iar Codul de procedura fiscala – 9 modificari. Acestora li se adauga cele 152 de ordine ale ministrului finantelor publice si inca 53 de ordine ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF).
Daca mai punem la socoteala si hotararile de guvern pentru modificarea normelor metodologice ale celor doua Coduri, precum si alte acte normative importante ce au incidenta in domeniul fiscal, cum ar fi OUG-urile si HG-urile privind analizele de risc fiscal, esalonarea obligatiilor fiscale etc., adunam cu siguranta peste 365 de acte normative.
Judecatorii nu mai inteleg legile
Modalitatea de legiferare duce la situatii aberante. Judecatorii nu mai inteleg cum sa aplice legile, dand solutii contradictorii in spete identice, cum ar fi cele referitoare la restituirea taxei auto, executarea silita a titlurilor executorii cu privire la drepturile salariale ale personalului bugetar, recalcularea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului etc.
Aceasta duce la un numar tot mai mare de recursuri in interesul legii intentate la Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ), in care aceasta este chemata sa dea reguli de interpretare a legislatiei, astfel incat toate instantele sa ajunga la solutii unitare. In 2011, ICCJ a admis 25 de astfel de recursuri, insa numarul celor intentate si nesolutionate inca este mult mai mare. Judecatorii, exasperati, au propus anul trecut un proiect de lege privind practica unitara, insa acesta a fost respins de Senat.
Si judecatorii Curtii Constitutionale se plang de aberatiile din legi. La intalnirea care a avut loc in noiembrie cu presedintele Traian Basescu, judecatorii au declarat: “Cel mai tare ne lovim de neclaritatile din actele normative. Fie ca vorbim de unele ordonante si ordonante de urgenta, fie ca vorbim de unele legi trecute prin Parlament si care prin amendare creeaza confuzie sau contradictie cu legi existente”.
“Calitatea” legilor, tradusa in arierate
Modul de adoptare a legilor prin inflatie de OUG-uri contradictorii si confuze a ajuns acumuleze arierate de 9 miliarde de lei. Atat au costat pana acum procesele pierdute de stat cu contribuabilii, din cauza legilor neconstitutionale sau contrare dreptului european.
Dezordinea legislativa a dus la nenumarate procese colective in care justitiabilii solicita anularea sau suspendarea unor acte normative emise de administratia publica si Guvern, cum ar fi suspendarea reglementarilor privind aplicarea retroactiva a TVA la drepturile de autor sau suspendarea HG 735/2010 privind recalcularea pensiei.
La acestea se adauga sute de mii de procese pentru restituirea unor bani pe care statul ii datoreaza contribuabililor care au platit taxa auto, bugetarilor carora le-au fost reduse salariile prin reglementari neconstitutionale, pensionarilor carora li s-au recalculat pensiile etc.
S-a ajuns la o situatie aberanta, si anume la amanarea repetata, prin ordonante de urgenta sau legi, a posibilitatii de a executa silit unele hotarari judecatoresti, pentru ca statul nu are bani sa-si plateasca greselile.
La reuniunea privind Raportul Comisiei Europene referitor la reforma justitiei, desfasurata pe 3 noiembrie anul trecut, presedintele Basescu a ajuns sa acuze instantele de iresponsabilitate pentru ca au pronuntat hotarari in favoarea bugetarilor care au contestat reducerile salariale, pe fondul crizei economice actuale. “
De unde scoate Guvernul 9 miliarde de lei ca sa-si arate respectul fata de hotararile justitiei? Corect ar fi sa ne indicati si sursa de finantare, asa e constitutional”. Numai ca presedintele a uitat ca nu instantele, ci Guvernul ar fi trebuit sa indice sursa de finantare atunci cand a adoptat actele normative neconstitutionale sau contrare dreptului european. De altfel, Horatius Dumbrava, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, i-a replicat sefului statului ca de vina sunt “sincopele legislative din ultimii ani, care au dus la acumularea unor arierate imense”. Laitmotivul legislativ 2011: asumarea raspunderii
Asumarea raspunderii Guvernului pentru adoptarea unor legi a fost laitmotivul legislativ al anului 2011. Guvernul Boc a adoptat deja 15 legi prin asumarea raspunderii, fata de doua, cate a adoptat guvernul lui Calin Popescu-Tariceanu si fata de cele patru ale guvernului condus de Adrian Nastase.
Anul trecut s-a vazut clar ca Executivul nu mai are sustinere parlamentara suficienta pentru a putea trece legile organice. Asa ca a ajuns sa apeleze tot mai frecvent la asumarea raspunderii, pentru ca nu-si poate asigura majoritatea.
Ultimele asumari se refera la Legea comasarii alegerilor si la Legea promovarii judecatorilor la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Aceasta ultima lege a fost una dintre cele care l-au facut pe presedintele Basescu sa acuze Senatul, precizand la TVR 1 ca a dat dispozitie Guvernului sa-si asume raspunderea pe mai multe legi, insa acestea sunt blocate intr-un „Senat compromis”.
Pana acum, Guvernul si-a mai asumat raspunderea pe Codul Civil si Codul Penal, pe pachetul de legi privind reorganizarea institutiilor publice, pe Legea-cadru privind salarizarea bugetarilor, pe Legea educatiei, pe Legea-cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, pe proiectul de lege privind aplicarea Legii salarizarii unitare in anul 2011 si pe Codul Muncii. De asemenea, Guvernul a mai aratat pisica asumarii raspunderii si cu alte ocazii, cum ar fi Legea reorganizarii administrativ-teritoriale.
Jocuri periculoase cu legea
In lupta politica, tot mai multe legi intra intr-un cerc vicios din care devine imposibil de iesit. Guvernul, Parlamentul si justitia isi calca in picioare unii altora actele normative. Anul trecut a inceput si o alta lupta cu efecte asupra modului de adoptare a legilor. Tot mai multe acte normative adoptate de Guvern sunt respinse de Senat, dupa care sunt adoptate de Camera sau invers.
Un exemplu concludent este OUG nr. 59/2010 pentru modificarea Codului Fiscal, prin care s-au constituit impozitele majorate pentru cei care detin mai multe cladiri. Ordonanta de Urgenta a fost respinsa de Senat, dupa care Camera Deputatilor a adoptat-o, insa cu limitarea perioadei de percepere a impozitelor majorate pana la 31 decembrie 2011. N-a fost o problema pentru Guvern sa modifice situatia printr-o noua ordonanta de urgenta prin care sa dispuna ca aceste impozite se vor plati in continuare.
Prin aceste OUG-uri, Executivul poate sa sara nu numai peste capul Parlamentului, dar si peste cel al puterii judecatoresti, cum a facut cu reglementarile succesive de amanare a executarii hotararilor judecatoresti. Cum ar putea sa iasa vreo lege in folosul cetatenilor intr-un asemenea context? Cum ar putea Guvernul sa scape de arieratele acumulate altfel decat platindu-le si avand grija sa adopte reglementari astfel incat sa nu mai faca si alte datorii?
