Ingineria auto-reala este despre proiectarea ta, a relatiilor si a mediului inconjurator pentru a-ti favoriza auto-actualizarea.

Ce spune faimosul creator al Ierarhiei Motivatiei Umane a lui Maslow despre motivarea oamenilor?

O serie de articole de la Maarten van Doorn, Charles Chu si cu mine am vorbit despre empatie, fericire si sens. M-am legat de ele in „Nu cunoasteti apa pana cand nu v-ati lasat vasul de peste”, in care am explicat diferenta dintre fericirea hedonica si cea eudaimonica.

Array

Savantii fericirii fac o distinctie intre fericirea hedonica si fericirea eudaimonica. Primul se refera la hedonism, pentru care sloganul modern ar putea fi „Sex, droguri si rock’n’roll”, dar fericirea eudaimonica este mai mult legata de actualizarea de sine – adica, devenirea celei mai bune versiuni a sinelui tau adevarat, inclusiv gasirea a ceea ce japonezii il numesc pe Ikigai.

– din „Nu cunoasteti apa pana…”

Fericirea hedonica se gaseste in jumatatea inferioara a Ierarhiei de motivatie umana a lui Maslow, unde gasim hrana, adapost, siguranta si sex.

Array

Fericirea eudaimonica se gaseste in partea de sus, unde gasim stima de sine, eficacitatea de sine, un sentiment de comunitate si apartenenta si actualizarea de sine.

In calitate de profesor, obisnuiam sa cred ca crearea unui mediu de invatare care sa le permita elevilor mei sa lucreze in varful piramidei a fost cel mai bun lucru pe care l-am putut face pentru toata lumea. La urma urmei, acolo rezida motivatia intrinseca.

Array

Apoi am citit Maslow pe Management si asta mi-a schimbat parerea.

Oamenii isi dau sens experientelor in moduri diferite. Nu toata lumea a obtinut un sentiment de siguranta in clasa care le permite sa lucreze la niveluri superioare ale ierarhiei lui Maslow.

Unele persoane care au experimentat doar medii autoritare se vor simti amenintate de structura de management mai putin autoritara, autodirectionata, pe care Maslow o numeste „iluminata”.

Maslow scrie ca o anumita portiune a populatiei va fi „speriata de libertate”. In acest caz, responsabilitatea unui manager este de a furniza structura de care acesti oameni au nevoie pentru a se simti in siguranta.

Ce sa fac cu studentii care au trait doar in interiorul vasului de peste al structurilor educationale autoritare si ierarhice?

Maslow ne sugereaza sa intalnim mai intai oameni in conditiile in care acestia se simt cel mai confortabil si apoi sa-i aducem treptat in afara zonei lor de confort.

Raspunsul este sa-i intalnesti acolo unde sunt familiarizati si sa-i provoace sa se mute in zone de crestere personala.

Faimoasa regula de aur, de a face altora asa cum ati vrea ca ei sa va faca, este un esec al empatiei. Doar pentru ca as prefera sa lucrez intr-un mediu de lucru egalitar autodirect, nu inseamna ca este cel mai bine sau ca functioneaza bine pentru ceilalti.

Regula Platinei este sa le facem altora asa cum ar vrea sa facem noi si chiar asta sufera de un anumit defect. In relatia mea cu elevii mei, eu sunt Liderul. Eu sunt expertul. Judecata mea este superioara lor, in masura in care inteleg ce trebuie sa invete si sa faca pentru a se profesionaliza in cariera la alegerea lor (inginerie civila). Adoptarea regulii Platinum sugereaza sa le permit sa dicteze termenii educatiei lor, ceea ce este o prostie, deoarece nu pot sti ce ar trebui sa faca pentru a invata ingineria civila.

Exista o analogie in parinti. Am fost martor la multi dintre colegii mei de facultate cu copii mici (3-5 ani), care delega cumva copiilor lor autoritatea culcarii, garderoba, planificarea meselor sau alte functii de decizie.

Parintele ar putea spune: „E timpul sa te culci, OK? ”Sau„ Ce vrei la cina? ”

Daca ii ceri unui copil de 4 ani sa-si planifice singuri mesele, vei ajunge sa-ti cresti copilul pe pepite de pui, deoarece oamenii de stiinta din domeniul alimentar sunt mult mai buni in a manipula preferintele alimentare ale copilului tau decat esti tu. Apoi, pe masura ce sunteti din ce in ce mai nemultumiti de alegerile sale de masa, ati putea face acelasi lucru pe care l-au facut unii dintre colegii mei: negociati, cajolati, constrangeti, santajati sau incercati sa-i mituiti pe copiii lor in a face alegeri diferite. Dar, intr – un fel , nu i se pare niciodata ca copiii de 4 ani nu sunt calificatisa ia genul de decizii pe care parintii le cer sa le ia. Nu stiu cand este momentul potrivit pentru a merge la culcare. Nu stiu ce sa poarte la ceremoniile religioase, sau la o petrecere de ziua de nastere sau la bunica. Ei nu inteleg nutritia si pregatirea alimentelor si alimentatia sanatoasa.

Cand parintii isi imping copiii in rolul de a fi executivii propriilor vieti, folosind fie Regula de Aur („As vrea sa ma trateze oamenii!”), Fie Regula de platina („Este ceea ce spune ea ca vrea!”) abdica de responsabilitatea lor de a servi ca lideri.

Sunt intr-o relatie ierarhica cu elevii mei. Eu sunt Conducatorul. Am responsabilitatea morala sa ma ocup de cresterea lor personala si profesionala, chiar daca nu le plac temele, prezentarile la clasa, lucrarile de termeni sau orice alta sarcina.

Maslow m-a invatat ca, in calitate de Lider, responsabilitatea mea morala este sa-i intalnesc acolo unde sunt – sa comunic in termeni cu care sunt suficient de familiarizati pentru a intelege – si abia apoi sa-i provoc sa urce in ierarhia lui Maslow.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR