Din punct de vedere legal, Islamul considera casatoria ca pe un „aqd sau un contract”. Ca orice alt contract, contractul de casatorie necesita acordul deplin si gratuit al partilor in cauza. Parintii sau tutorele oricareia dintre parti pot da sfaturi, pot alege un partener de casatorie sau pot folosi convingerea, dar decizia finala de a incheia o casatorie trebuie sa fie rezultatul unei alegeri gratuite din partea fiecarui partener, chiar daca acest lucru a fost facut liber alegerea nu poate consta in altceva decat in ​​acceptarea alegerii parintilor sau tutorelui. Acest drept de alegere libera este destul de bine recunoscut in cazul barbatilor, dar (din pacate) nu in cazul femeilor. In Coranul Sfant citim:

„Nu mosteniti femeile impotriva vointei lor” (4:19)

Si in Hadith gasim traditii precum:

“Khansa l-a nascut pe Khidhan, care a avut o casatorie anterioara, a relatat ca atunci cand tatal ei s-a casatorit cu ea si ea a dezaprobat acest lucru, a mers la Mesagerul lui Dumnezeu si el a revocat casatoria.” (Bukhari, Ibn Majah)

“O [fata care nu era casatorita] a venit la Mesagerul lui Dumnezeu si a mentionat ca tatal ei s-a casatorit cu vointa ei, astfel incat Profetul i-a permis sa-si exercite alegerea.” (Abu Da’ud, sub autoritatea lui Ibn ‘Abbas)

La fel cum orice adult poate incheia un contract legal, tot astfel, orice barbat sau femeie adulta poate sa-si aranjeze propria casatorie, cu conditia ca in timpul organizarii casatoriei sa nu existe contact sexual, cu alte cuvinte, nu exista nicio intalnire in stilul nord-american. Este cunoscut faptul ca Khadijah, prima sotie a Profetului si-a aranjat propria casatorie cu Profetul. Este adevarat ca acest lucru s-a intamplat inainte sa spunem ca Muhammad a primit sanatate profeta. Dar daca un aranjament al unei femei din propria casatorie ar fi atat de rusinos in ochii lui Allah, cat este in ochii unor musulmani, atunci El ar fi impiedicat cumva Mesagerul Sau de la o astfel de casatorie. Mai mult decat atat, exista unele ahadith care arata ca, chiar si dupa ce a primit profetismul, a spus ca Mosnav nu a dezaprobat femeile care isi organizeaza propria casatorie. Citam aici un astfel de hadith:

“O femeie a venit la Mesagerul lui Dumnezeu si s-a oferit ei insusi (in casatorie).

Array

Cand a stat mult timp (fara sa primeasca raspuns), un barbat s-a ridicat si a spus: Mesagerul lui Dumnezeu! Casatoriti-ma cu mine daca nu au nevoie de ea. L-a intrebat pe barbat daca are ceva care sa-i ofere drept dower (cadou de casatorie), iar cand a raspuns ca nu are nimic altceva decat haina inferioara pe care o purta, profetul a spus: Cautati ceva, chiar daca acesta este un inel de fier. Atunci, cand omul a cautat si nu a gasit nimic, Mesagerul lui Dumnezeu l-a intrebat daca noua ceva din Coran. Cand barbatul a raspuns ca stie Sura asa si asa si Sura asa si asa, Mesagerul lui Dumnezeu a spus : Pleaca, te-o dau in casatorie. Invata-i o parte din Coran. ” (Bukhari si musulmani din autoritatea lui Sahl bin Sa’d)

In acest hadith, o femeie isi aranjeaza propria casatorie, dar profetul nu o mustra si nu o mustreaza in niciun alt mod. Astfel, in timp ce poate sa nu fie cel mai bun lucru pentru o femeie, poate, daca doreste, sa faca o propunere de casatorie pentru ea insasi, fara sa fie vinovata in ochii lui Dumnezeu.

Care sunt termenii implicati in contractul de casatorie? Acest contract implica doua lucruri: in primul rand, un cadou de la sot la sotie, care poate fi o suma de bani, un obiect de o anumita valoare, cum ar fi un inel sau astfel de lucruri nemateriale precum acceptarea Islamului sau predarea unei parti din Coran (1). In al doilea rand, un angajament din partea ambelor parti de a incerca sa-si faca viata confortabila fizic una pentru cealalta si de a-si oferi fericire emotionala, psihologica si spirituala reciproc, cu responsabilitatea de a avea grija de nevoile economice care, in general, cad pe umerii omului (2). )

In momentul casatoriei, ambii parteneri ar trebui sa aiba cea mai mare intentie posibila de a mentine angajamentul casatoriei pe viata, desi in anumite circumstante extreme poate fi posibil sa incheie un contract de casatorie temporar.

Chiar daca angajamentul de casatorie este pe viata, ar trebui sa se intample asa ca, dupa casatorie, cei doi parteneri considera imposibil sa locuiasca impreuna legea islamica prevede rezilierea contractului de casatorie.

Rezilierea contractului de casatorie poate fi initiata de orice parte care a decis ca cealalta parte nu poate sau nu va indeplini in mod satisfacator angajamentul implicit in contractul de casatorie, si anume, de a oferi suficienta fericire fizica, emotionala, psihologica si spirituala. Este evident ca judecata cu privire la faptul ca un partener de casatorie obtine suficienta satisfactie din casatoria sa este una subiectiva si, prin urmare, apartine in totalitate partenerului insusi sau ea insasi. Prin urmare, pentru dizolvarea casatoriei Islamul nu necesita ca un partener sa dovedeasca unei autoritati, cum ar fi o instanta, ca intr-adevar a existat o neindeplinire a celuilalt partener in indeplinirea obligatiilor sale civile. Este suficient ca partenerul nemultumit sa spuna ca el sau ea nu mai pot iubi sau respecta celalalt partener pentru a putea continua sa traiasca alaturi de el. Terte parti, cum ar fi rudele, comunitatea etc. pot si, intr-adevar, ar trebui (4:35) sa se implice intr-o anumita etapa a dificultatilor in casatorie si sa incerce sa impiedice destramarea casatoriei prin consiliere, etc; dar nu pot obliga niciun partener de casatorie sa ramana in legatura de casatorie, de exemplu, biserica catolica sau traditia hindusa care obliga cuplurile sa ramana legate in casatorie pana cand unul dintre parteneri moare. Este suficient ca partenerul nemultumit sa spuna ca el sau ea nu mai pot iubi sau respecta celalalt partener pentru a putea continua sa traiasca alaturi de el. Terte parti, cum ar fi rudele, comunitatea etc. pot si, intr-adevar, ar trebui (4:35) sa se implice intr-o anumita etapa a dificultatilor in casatorie si sa incerce sa impiedice destramarea casatoriei prin consiliere, etc; dar nu pot obliga niciun partener de casatorie sa ramana in legatura de casatorie, de exemplu, biserica catolica sau traditia hindusa care obliga cuplurile sa ramana legate in casatorie pana cand unul dintre parteneri moare. Este suficient ca partenerul nemultumit sa spuna ca el sau ea nu mai pot iubi sau respecta celalalt partener pentru a putea continua sa traiasca alaturi de el. Terte parti, cum ar fi rudele, comunitatea etc. pot si, intr-adevar, ar trebui (4:35) sa se implice intr-o anumita etapa a dificultatilor in casatorie si sa incerce sa impiedice destramarea casatoriei prin consiliere, etc; dar nu pot obliga niciun partener de casatorie sa ramana in legatura de casatorie, de exemplu, biserica catolica sau traditia hindusa care obliga cuplurile sa ramana legate in casatorie pana cand unul dintre parteneri moare.

Un om poate dizolva singur casatoria urmand o procedura prescrisa, ale carei detalii nu trebuie sa ne priveasca aici. O femeie poate dizolva casatoria solicitand sotului sa divorteze de ea si daca acesta refuza poate merge in instanta, care ar trebui sa stabileasca conditiile de dizolvare in ceea ce priveste despagubirile si sa ordone sotului sa dizolve casatoria. (4) Pentru a evita aceasta procedura, femeia poate include in contractul de casatorie conditia ca ea sa poata dizolva casatoria fara a fi nevoie sa mearga in instanta.

Partea care initiaza divortul poate fi obligata sa plateasca oarecare despagubire celeilalte parti. Aceasta compensare poate fi restituirea cadoului de casatorie in cazul unei femei care initiaza divortul (5) si plata unei pensii in cazul in care un barbat face acest pas. (6) Din nou, detaliile acestor chestiuni sunt in afara sfera de aplicare a acestui articol.

Gradul in care sotul are un drept mai mare

In continutul de mai sus al viziunii legale a casatoriei in Islam, barbatul si femeile sunt parteneri complet egali, cu exceptia urmatoarelor aspecte:

1) Ambele parti isi asuma responsabilitatea egala de a-si oferi fericire fizica, emotionala, psihologica si spirituala, dar barbatii au, in general, responsabilitatea suplimentara de a asigura nevoile economice ale sotiei.

2) In cazul in care sotul initiaza divortul, prin legea religioasa este obligat sa plateasca unele cheltuieli de intretinere (2: 241). Aceasta pensie prescrisa ii apartine sotiei drept. Cu toate acestea, atunci cand femeia initiaza divortul, nu plateste nicio compensatie sotului ca cerinta a legii religioase; ea are nevoie cel mult sa returneze o parte din ceea ce a primit de la sot ca tanar daca aceasta plata este utila intr-o solutionare pe cale amiabila. (2: 229)

3) Un barbat isi poate divorta sotia de unul singur, in timp ce o femeie trebuie sa treaca prin instanta sau sa introduca in casatorie o clauza care sa ii ofere dreptul de a divorta de sot.

In ceea ce priveste diferentele de mai sus, Coranul Sfant spune:

„Si (sotiile) vor avea drepturi similare cu cele (sotii au) asupra lor, in conformitate cu justitia (cu exceptia dreptului) drepturile sotilor sunt cu un grad mai mare.” (2: 228)

„Sotii sunt pazitori ( forte ) ale sotiilor pentru ca Dumnezeu a favorizat unii mai mult decat altii si pentru ca ei (adica sotii, in general) cheltuiesc din averea lor”. (04:34)

Prima dintre cele doua declaratii Coran de mai sus are loc intr-un pasaj lung care se ocupa de divort si ar trebui inteleasa in raport cu contextul respectiv. Prin urmare, gradul in care drepturile sotului sunt mai mari ar trebui inteles drept gradul in care sotul este mai liber decat sotia pentru a incalca legatura de casatorie. Totusi, acesta nu este un grad foarte mare, intrucat asa cum s-a spus mai devreme, sotia poate iesi din legatura de casatorie ori de cate ori doreste, practic fara sa dea vreun motiv. Doar ca ea trebuie sa urmeze o procedura mai indirecta.

A doua declaratie a Coranului se refera la responsabilitatea mai mare pe care sotii o au in general ca protectori si furnizori de femei si, cu atat mai mult, acest lucru le da in luarea deciziilor.

Faptul ca drepturile sotilor sunt cu un grad mai mare nu are efect afirmatia ca, in Islam, barbatii si femeile au drepturi egale, intrucat drepturile mai mari ale barbatilor in cadrul relatiei de casatorie nu inseamna ca barbatii se bucura si de drepturi mai mari in afararelatia respectiva si intrucat in ​​relatia de casatorie drepturile mai mari ale barbatilor sunt complet justificate de responsabilitatea lor mai mare. Trebuie sa ne amintim aici ca, ori de cate ori vorbim despre membrii unei societati care au drepturi egale, nu este niciodata exclus ca membrii societatii respective sa nu poata intra in mod liber in acorduri terminabile in care unii isi asuma o responsabilitate mai mare si, prin urmare, au si drepturi mai mari. Egalitatea drepturilor poate fi afirmata numai pe baza asumarii egalitatii de responsabilitate. Acest principiu functioneaza uneori in favoarea femeilor. De exemplu, intrucat femeile-mama le ofera copiilor mult mai mult decat barbatii ca si tati, astfel Islamul recunoaste drepturile mai mari ale mamelor asupra copiilor decat a tatilor, cu exceptia cazurilor in care considerentele economice cer altfel.

notite

(1) See the hadith quoted earlier in which the dower for marriage consists of the husband teaching a portion of the Holy Qur’an to the wife. In the following hadith it consists of the husband accepting Islam:

“Umm Sulaym had become a Muslim before Abu Talha and when he asked her in marriage she said: “I have become a Muslim. so if you also become one I shall marry you.” Abu Talha accepted Islam and that was the dower arranged between them.” (Nasa’i on the authority of Anas)

This hadith also supports the view that men and women can arrange their own marriage.

(2) See Qur’an 4:34. The wife can, however, with her own free will choose to share part of the economic burden. Khadijah helped the Prophet and Asma, the daughter of Abu Bakr, helped her poor husband Zubayr.

(3) This is the shi’a view. Sunni traditions admit that temporary marriage was at some point in time allowed in Islam but say that this was later forbidden.

(4) See Qur’an 2:229 in the light of the following hadith:

“The wife of Thabit bin Qays came to the Prophet and said, “Messenger of God, I do not reproach Thabit bin Qays in respect of character or religion but I do not want to be guilty of kufran regarding Islam (meaning that she did not like him enough as a marriage partner and so was afraid she might not give him the respect and love due to a husband).” God’s Messenger asked her if she would give back to Thabit his garden, and when she replied that she would, he told him to accept the garden and declare the divorce.” (Bukhari, Nasa’i, Tirmidhi, Ibn Majah and Bayhaqi, on the authority of Ibn Abbas)

(5) See the hadith quoted in the previous note. The wife is not obligated by religious law to pay the compensation and need only do so as part of a settlement with the husband. (Qur’an 2:229)

(6) “For divorced women a reasonable maintenance (should be provided). This is a duty on the righteous.” (Qur’an 2:241)

by Dr. Ahmad Shafaat (1984)

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR