Filmele lui Edgar Wright sunt colorate de stilul sau regizoral unic si vizionar, deoarece ochiul sau pentru stilizare creeaza imagini atractive din punct de vedere estetic, care ii fac filmele sa iasa in evidenta din multime.
Desi exista nenumarate exemple de scene si secvente in filmografia sa pe care le puteti indica ca exemplu al viziunii sale, exista un moment important intr-unul dintre filmele sale cele mai recente care exemplifica creativitatea si maiestria sa tehnica. Ceea ce este si mai convingator este juxtapunerea conceptelor din aceasta secventa, demonstrand ca exista loc atat pentru un stil impecabil, cat si pentru o substanta antrenanta in realizarea filmului. Noaptea trecuta in Sohoa fost un thriller psihologic din 2021 care arata perfect modul in care precizia tehnica, performantele magistrale ale actorilor si angajamentul fata de o idee pot crea una dintre cele mai captivante si mai iconice scene. In ciuda elementelor de groaza din film, scena de dans din Last Night in Soho a fost cea care iese in evidenta ca un masterclass in coregrafie si expertiza in realizarea de filme, rezultand un produs final care este atat captivant vizual, cat si semnificativ tematic.
Dansul lui Jack, Sandie si Elllie este o introducere captivanta in viata de noapte din Londra
Filmul o urmareste pe Ellie ( Thomasin McKenzie ), o tanara si plina de speranta care se muta la Londra din casa ei rurala pentru a urma o scoala de moda pentru a deveni designer, la fel ca raposata ei mama. Pe langa talentul ei in design, Ellie are capacitatea de a vedea ocazional fantome in oglinzi; dintre care cea mai notabila este mama ei. Cu toate acestea, odata ce ajunge la Londra, invata curand despre realitatile mai dure ale vietii orasului si despre istoria sa sordida.
Dupa ce conflictul cu colega ei de camera o determina sa se mute singura intr-un mic apartament, Ellie traieste in curand vise vii care o transporta decenii in trecutul Londrei, in anii ’60. In visele ei, Ellie observa si devine conectata cu Sandie ( Anya Taylor-Joy ), o femeie ambitioasa si increzatoare care vrea sa devina cantareata la un club de noapte proeminent. Sandie se prezinta lui Jack ( Matt Smith ), un manager fermecator si influent despre care crede ca o poate ajuta sa devina o vedeta.
Noaptea intalnirii lor este o capsula a timpului de bucurie stilata si frenetica, in timp ce Sandie se balanseaza pe ringul de dans cu Jack intr-o secventa de dans captivanta. Clubul este plin de viata, plin de dansatori si sarita la un cover al piesei „Wade in the Water” de la Graham Bond Organisation. Cu o sectiune groovy de claxon, sintetizatoare cu sunet din epoca anilor 60 si o sectiune de ritm condus, melodia ajuta spectatorii sa transporte direct in viata de noapte vibranta a Londrei. Sandie este cocheta si atragatoare, impresionandu-l clar pe Jack in timp ce danseaza impreuna. In timp ce se invarte si se intoarce in jurul lui, Sandie este inlocuita cu intermitenta si fara intreruperi cu Ellie intr-o singura lovitura. Contrastul dintre cei doi – Sandie cu parul ei blond si rochia roz, Ellie cu parul ei inchis la culoare si hainele de dormit – adauga intrigi vizuale scenei care face imposibil sa se indeparteze privirea de la dansatori. Dupa ce melodia se termina, Jack o apara pe Sandie de un patron intelept inainte de a o trage de pe ringul de dans pentru o aventura ulterioara. In camera din spate, cei doi se saruta in timp ce o oglinda o reflecta pe Ellie, la fel in imbratisarea lui Jack.
Coregrafia in afara ecranului este la fel de impresionanta
Londra anilor 1960 este adusa la viata cu coregrafia de pe ecran, cufundand publicul in atmosfera distincta a comunitatii elegante de noapte. Miscarile de dans exacte ale epocii sunt evidentiate de declaratiile de moda elegante care inspira viitoarea lucrare de design a lui Ellie si muzica incantatoare a clubului. Cu toate acestea, cea mai priceputa coregrafie din aceasta secventa a avut loc de fapt in afara camerei, mai degraba decat pe ecran. Wright a lansat un videoclip din culise care arata filmarile dansului, iar coordonarea meticuloasa a distributiei si a echipei este posibil mai impresionanta decat produsul final. Se arata ca one-shot-ul a fost filmat fara efecte speciale, deoarece McKenzie si Taylor-Joy se indreapta literalmente si se impletesc in si din cadru in timp ce fac schimb de locuri in timp real.
Intr-un videoclip cu Vanity Fair, Wright defalca aceasta scena de dans si explica tehnicile de filmare pe care le-au folosit pentru a face posibila, fara a se baza pe editare sau efecte speciale. Marea majoritate a scenei este filmata intr-o singura filmare Steadicam, neintrerupta, care utilizeaza o tehnica de film numita Texas Switch, in care actorii ies din cadru si schimba locurile cu o alta persoana. Acest lucru se face adesea cu cascadorii, deoarece actorii schimba locurile cu un cascador care efectueaza o miscare mai complicata, dar in acest caz, schimbarea are loc intre doua actrite care executa ambele aceeasi coregrafie de dans. Sincronismul dintre Anya si Thomasin este un exemplu neconventional, dar uimitor de chimie intre actori – facut si mai uimitor de faptul ca cele doua personaje ale lor din punct de vedere tehnic nu interactioneaza niciodata unul cu celalalt in aceste secvente de vis.
Dansul „Ultima noapte in Soho” este un masterclass de abilitati tehnice si creative
Pe langa actorii de pe ecran, au existat doi membri ai echipajului necesar care au asigurat ca viziunea lui Wright sa fie executata corect. Coregraful Jennifer White a preluat ideea initiala a regizorului si scenariul general si a pus cap la cap seria de miscari care aratau perfect la locul lor intr-un club de noapte, incorporand totusi momente in care se poate intampla Texas Switch. Asa cum l-a descris Wright in defalcarea de la Vanity Fair , Chris Bain a fost operatorul de camera „fierbinte” care a jucat un rol esential in realizarea one-shotului. Coregrafia sa in jurul dansatorilor este la fel de importanta ca si miscarile interpretilor, deoarece isi mentine in mod esential memorul in timp ce le tine pe actritele de tesut in afara cadrului.
Desi exista o editare care are loc in aceasta scena, este totusi o demonstratie a magistralei camere a lui Bain. In prima viraj si schimbare intre Sandie si Ellie, Matt Smith a trebuit sa-si recreeze miscarea cu precizie chirurgicala pentru mai multe luari, deoarece mutarea a fost filmata cu Taylor-Joy si, respectiv, McKenzie. Daca replicarea perfecta a unei miscari de dans cu doi parteneri diferiti nu a fost suficient de dificila, Bain a trebuit sa miste camera cu aceeasi miscare exacta in fiecare iesire pentru a face acest lucru. Aceasta secventa este o demonstratie impresionanta de abilitati tehnice si creative, care in cele din urma creeaza nu doar o scena de film buna, ci si un videoclip de dans fenomenal in sine.
Aceasta secventa este semnificativa tematic
Nu numai ca aceasta scena este impresionanta pentru calitatile sale stilistice, dar este si un moment care are o greutate narativa si tematica pentru povestea generala. Aceasta scena este introducerea lui Ellie si a publicului in Sandie, Jack si lumea atragatoare, dar periculoasa, a Londrei anilor 1960. Tineretea naiva a lui Ellie este in mod deliberat contrastata cu celelalte personaje din scena, deoarece este inca imbracata in pijamale si arata mult mai tanara decat toti ceilalti din vis. Sandie este portretizata ca fiind idealul la moda si increzator pentru Ellie, deoarece aspectul ei a inspirat-o mai tarziu pe tanara designer atat in ceea ce priveste munca, cat si in aspectul ei personal. Cu toate acestea, ambele fete sunt in cele din urma supuse masinatiunilor sinistre ale lui Jack si burta dezordonata a deceniului. Desi Jack este initial portretizat ca suav si cavaleresc, Curand se dezvaluie ca este manipulator si abuziv fata de Sandie. Simbolismul lui care se afla in centru in timp ce cele doua femei orbiteaza in jurul lui se simte sinistru cand afla despre intentiile sale reale cu aspirantul cantaret.
Scena de dans din Last Night in Soho se remarca in cele din urma ca un produs impresionant al colaborarii creative si al efortului exhaustiv al regizorului, coregrafului, actorilor si cameramanului. Chiar daca filmul are efecte vizuale uimitoare si elemente de groaza zdrobitoare, aceasta secventa este cea mai memorabila si captivanta din intreaga imagine.
