de Luigi LIMONE (GRATUIT stagiar de grup)

fundal

Ieri, Comisia Europeana si Inaltul Reprezentant, Federica Mogherini, au difuzat cel de-al cincilea Raport privind progresele inregistrate in cadrul Cadrului de parteneriat pentru migratie si punerea in aplicare a masurilor de solutionare a situatiei de-a lungul Rutei Mediteranei Centrale, in conformitate cu Planul de actiune privind masurile pentru a sprijini Italia.

Cadrul de parteneriat pentru migratie a fost lansat in iunie 2016 pentru a intensifica cooperarea prioritara cu tarile de origine si de tranzit in Africa. Masurile luate vizeaza salvarea vietii de-a lungul rutelor de migratie, cresterea protectiei migrantilor si refugiatilor, sporirea rezistentei comunitatilor gazda, abordarea cauzelor principale ale migratiei si deschiderea unor cai legale catre Europa pentru cei care au nevoie, in special cu mai multe relocari pentru refugiati.

In prezent se discuta o propunere legislativa privind instituirea unui cadru de relocare a UE.

Spre o lege a UE privind relocarea

Impreuna cu relocarea, relocarea este recunoscuta de Consiliul Uniunii Europene ca fiind una dintre cele trei dimensiuni ale eforturilor UE de a aborda fluxurile migratorii in crestere. Celelalte doua sunt retur, readmisie si reintegrare a migrantilor neregulati si cooperare cu tarile de origine si tranzit pentru a aborda cauzele principale ale migratiei. In cadrul reuniunii Consiliului Justitiei si Afacerilor Interne care dateaza din 20 iulie 2015, statele membre ale UE au adoptat deja concluzii privind relocarea prin scheme multilaterale si nationale 22504 de persoane stramutate din afara UE care au clar nevoie de protectie internationala.

La 13 iulie 2016, Comisia Europeana a lansat o propunere pentru un cadru de reinstalare a UE pentru a stabili o politica europeana comuna privind relocarea, cu scopul de a asigura cai ordonate si sigure catre Europa pentru persoanele care au nevoie de protectie internationala. O astfel de propunere face parte din reforma Comisiei Sistemului european comun de azil (CEAS) si din politica pe termen lung privind o mai buna gestionare a migratiei, prevazuta de Agenda europeana pentru migratie.

Propunerea este destinata sa asigure un cadru permanent cu proceduri standard comune de relocare in UE si ar trebui sa completeze initiativele nationale si multilaterale actuale de relocare, prin furnizarea de reguli comune ale UE privind admiterea resortisantilor din tari terte, proceduri in procesul de relocare, tipuri statutul care trebuie acordat de statele membre, proceduri de luare a deciziilor pentru implementarea cadrului si sprijin financiar pentru eforturile de relocare ale statelor membre. Potrivit comisarului pentru migratie, afaceri interne si cetatenie, Dimitris Avramopoulos, propunerea reprezinta „o parte integranta a obiectivului mai mare de a asigura ca protectia este oferita celor care au nevoie de ea,

Propunerea Comisiei extinde categoriile de relocare stabilite de UNHCR, incluzand persoane cu vulnerabilitate socio-economica, persoane cu legaturi familiale cu resortisanti ai tarilor terte, apatrizi sau cetateni ai Uniunii rezidenti legal intr-un stat membru. Un astfel de cadru nou va permite doua tipuri de proceduri standard de relocare: obisnuite si accelerate. In cadrul procedurii obisnuite, statele membre vor identifica resortisantii tarilor terte sau apatrizii dintr-o tara terta si vor evalua daca acestia se incadreaza in domeniul de aplicare al unui sistem de reinstalare vizat. Cu o decizie pozitiva, acestia pot acorda persoanelor respective statut de refugiat sau de protectie subsidiara.

Procedura accelerata este utilizata in cazul unor motive umanitare specifice sau a unor nevoi urgente de protectie juridica sau fizica, care justifica admiterea rapida a resortisantilor dintr-o tara terta sau a apatrizilor pe teritoriul unui stat membru. Persoanelor li se acorda statut de protectie subsidiara si ar trebui sa poata solicita protectie internationala odata admise intr-un stat membru. Statele membre vor avea dreptul la 10 000 EUR din bugetul UE pentru fiecare persoana reinstalata. Cu toate acestea, acestea vor primi aceste fonduri doar atunci cand vor fi relocate prin intermediul cadrului de relocare a Uniunii. Relocarile in cadrul sistemelor nationale nu vor fi sustinute financiar de bugetul UE.

Propunerea Comisiei nu prevede o cheie de distributie. Statele membre au posibilitatea de a decide cate persoane vor fi reinstalate in fiecare an. In plus, nu specifica amploarea relocarii si regiunile sau tarile terte din care va avea loc reinstalarea, dar indica faptul ca vor fi preferate tarilor terte care coopereaza eficient cu UE in domeniul migratiei si azilului, in special un Eforturile tarilor terte de a reduce numarul de migranti neregulati care vin in UE de pe teritoriul sau, cooperarea lor la intoarcere si readmisie si cresterea capacitatii lor de primire si protectie. Propunerea include, de asemenea, motive pentru excluderea resortisantilor din tarile terte sau a apatrizilor din sistemul de relocare, inclusiv cei care au ramas neregulamentar,

Propunerea se incadreaza in procedura legislativa ordinara. In Parlamentul European, acesta a fost incredintat Comitetului LIBE sub raportorul lui Malin Bjork (GUE / NGL – Suedia). Proiectul de raport a fost prezentat in fata Comitetului LIBE la 12 aprilie 2017.

Conform proiectului de raport, relocarea ar trebui recunoscuta ca fiind complementara altor rute legale si sigure pentru protectia internationala, cum ar fi vizele umanitare, reintregirea familiei extinse si programele de admitere umanitara. Cadrul de reinstalare al UE ar trebui sa completeze si alte structuri internationale de relocare si sa se bazeze pe activitatea UNHCR, precum si sa sprijine programele nationale de relocare ale statelor membre. Proiectul de raport prevede, de asemenea, ca cadrul UE de relocare nu ar trebui sa depinda de cooperarea tarilor terte cu privire la migratie, ci ar trebui, in schimb, sa se bazeze pe nevoile umanitare, sa contribuie la nevoile globale de relocare si sa serveasca drept instrument de protectie.

In ceea ce priveste numerele concrete, statele membre ale UE gazduiesc 8% dintre refugiatii din lume, care, potrivit raportorului, sunt putini in comparatie cu alte tari dezvoltate si nu sunt suficiente pentru a reduce povara asupra tarilor in curs de dezvoltare. Prin urmare, raportorul sugereaza ca cadrul UE ar trebui sa vizeze relocarea a cel putin 25% din nevoile anuale de reinstalare globala proiectate, astfel cum sunt definite de UNHCR. In ceea ce priveste relocarea ca solutie durabila, proiectul de raport sugereaza ca statele membre ar trebui sa puna la dispozitia persoanelor reinstalate permise de sedere cu valabilitate permanenta sau nelimitata, in conditii mai favorabile decat cele prevazute in legislatia in vigoare.

Dupa prezentarea proiectului de raport, raportorii din subtire au exprimat si pozitia partidelor politice.

Potrivit lui Agustin Diaz de Mera Garcia Consuegra (raportor-ombre pentru PPE – Spania), ar trebui inclusa in raport o distinctie clara intre relocare si relocare pentru a preveni confuziile si definitiile care se suprapun. In opinia sa, este foarte important ca angajamentul UE sa fie sustinut pe deplin de societatea civila, iar sectorul privat si statele membre sa fie incurajate sa puna in aplicare programele lor de relocare printr-o serie de stimulente.

Birgit Sippel (S&D – Germania) a stat de vorba in numele lui Katy Piri (raportor pentru S&D – Olanda). Potrivit acesteia, relocarea este singura cale posibila de a ajuta persoanele nevoiase si de a le impiedica sa intre prin canale ilegale sau retele de contrabanda.

porno batrani
porno explicit
porno ful
fil;e porno
porno 100 000
#NAME?
magyar amator porno
porno ingyen
porno big dick
filme porno cu nicoleta luciu

Aceasta reflecta pe deplin abordarea umanitara a UE, care este destinata sa acorde protectie persoanelor care fug de razboi si persecutie pe cai legale si sigure.

Helga Stevens (raportoare neplatita pentru ECR – Belgia) a declarat ca grupul ECR va prezenta un numar imens de amendamente. Ea considera totusi ca consultarile constructive sunt posibile si ca reuniunile din umbra trebuie sa se concentreze pe resursele existente pentru a se gandi la un cadru de relocare intr-un mod mai practic.

Cecilia Wikstrom (ALDE – Suedia) a vorbit in numele lui Louis Michel (raportor de serviciu pentru ALDE, Belgia). Potrivit acesteia, Parlamentul European ar trebui sa lucreze intr-un mod constructiv pentru a crea un mecanism bazat pe impartirea egala a responsabilitatilor intre statele membre, cu scopul de a creste numarul de cai de intrare legala pentru persoanele care au nevoie de protectie internationala.

Potrivit lui Ignazio Corrao (raportor de baza pentru EFDD – Italia), relocarea este un instrument umanitar fundamental pentru gestionarea fluxurilor de migratie, iar UE ar trebui sa isi consolideze cooperarea cu tarile terte si sa lucreze la numere practice pentru a intelege proportia reala a acestei provocari. In opinia sa, relocarea poate fi utilizata pentru a promova reunificarea familiei, dar numai ca element de ultima solutie, atunci cand nu pot fi aplicate canale de reunificare familiala.

Propunerea privind cadrul de relocare a UE a fost prezentata de Comisie in cadrul reuniunii Grupului de lucru pentru azil din 29 septembrie 2016. Cu aceasta ocazie, a avut loc un prim schimb de opinii si au fost aduse ingrijorari serioase cu privire la anumite probleme precum caracterul obligatoriu al schemelor de relocare, baza legala a actului propus si includerea persoanelor stramutate intern (IDP) in categoriile care ar putea beneficia de relocare. Grupul de lucru pentru azil a finalizat o prima examinare detaliata articol cu ​​articol a propunerii din 17 ianuarie 2017. O a doua runda de examinari a avut loc la 2 martie 2017 si au fost exprimate ingrijorari cu privire la definitia relocarii si la posibilitatea includerii alte forme de admitere umanitara, criteriile de admisibilitate, precum si procedura care va fi utilizata pentru relocare. Unele delegatii si-au exprimat ingrijorarea cu privire la dreptul Comisiei de a adopta acte delegate pentru a completa anumite elemente ale procedurii.

Organizatiile societatii civile si actorii internationali si-au exprimat sprijinul pentru instituirea unui cadru pentru o abordare structurata si coordonata a relocarii in UE, deoarece considera ca un astfel de cadru poate asigura o mai mare participare si angajament fata de relocarea din statele membre si permite UE sa contribuie mai semnificativ la relocarea globala. Cu toate acestea, acestea au ridicat ingrijorari serioase cu privire la aspectele cheie ale propunerii. Aceste preocupari se refera in principal la modul in care relocarea poate fi instrumentalizata pentru a incuraja tarile sa coopereze la controlul migratiei si descurajarea sosirilor neregulate, dar si la criteriile de eligibilitate si excludere care exclud potential multe categorii de refugiati care au nevoie de relocare, inclusiv cazuri vulnerabile si cele cu nicio alta solutie la vedere.

Potrivit Consiliului European pentru Refugiati si Exilate (ECRE), faptul ca propunerea face referire clara la cadrul de parteneriat risca sa faca relocarea „o activitate de parteneriat” in loc de un program umanitar care ofera solutii durabile pentru cei mai vulnerabili. Inspirat de acordul UE-Turcia, care ofera relocarea ca un quid pro quo, cadrul de relocare risca instrumentalizarea relocarii pentru a exercita efectul de levier asupra tarilor partenere. Amnesty International s-a opus cu tarie ca relocarea sa devina instrumentala pentru obiectivul de descurajare a migratiei si a revenirilor. ONG-ul este, de asemenea, ingrijorat de faptul ca propunerea ar incuraja criterii de eligibilitate la nivelul intregii UE care au drept scop descurajarea circulatiei neregulate catre si in interiorul UE, deoarece se bazeaza pe definitii si motive inechitabile de excludere

Patru tari de la Visegrad – Republica Ceha, Ungaria, Polonia si Slovacia – nu au facut niciun secret ca incearca sa se opuna noilor scheme de relocare si relocare si prezentate de Comisia Europeana. Desi tarile din Visegrad au o pozitie diferita cu privire la criza refugiatilor si exista o pozitie politica intre ele, Polonia si Ungaria fiind mai rezistente, iar Republica Ceha si Slovacia sunt mai deschise la propunerea Comisiei, toate cele patru tari sustin ca solicitantii de azil nu sunt interesati de ramane pe termen lung in Europa Centrala sau de Est si ar cauta sa se mute in state membre mai bogate ale UE. Acestia contesta noua politica de azil si, in special, inlocuirea sistemului defunct de la Dublin si a sistemului de cote privind relocarea si relocarea migrantilor, sustinand ca aceste reforme incalca suveranitatea lor nationala.

Avand in vedere necesitatea restabilirii unei increderi reciproce veritabile intre statele membre ca o conditie prealabila pentru gasirea unei solutii comune pentru impasul de relocare si pentru provocarea migratiei, este cruciala o convergenta intra-UE privind relocarea si relocarea. Fata de rezistenta tarilor din Visegrad la sistemele de relocare si relocare, Comisia Europeana ar trebui sa decida cu siguranta sa continue adoptarea unei abordari mai clare de „morcov si baston”: daca statele membre vor sa se bucure de beneficiile sistemului Schengen, acestea trebuie sa accepte responsabilitatile formularii unei politici comune de migratie si azil.