Sex, arte si viitorul democratiei thailandeze

141

Adaptarea scenica a romanului lui Uthis Haemamool, de Toshiki Okada, este un exemplu primordial de performanta interculturala care depaseste Japonia si Thailanda ./Fotografie de Sopanat Somkhanngoen

Cea mai asteptata productie de drama din acest an este o lovitura de teatru

Anul trecut, cetatenii din Japonia si Thailanda au sarbatorit 130 de ani de la relatiile noastre diplomatice si, gratie Proiectului Wa al Centrului Asiatic al Fundatiei Japonia, reprezentantii teatrului thailandezi au primit un tratament special. Dramaturgul si regizorul japonez, venerat la nivel mondial, Oriza Hirata, a pus in scena „Bangkok Notes”, adaptarea sa thailandeza a capodoperei sale „Tokyo Notes”, in calitate de colector de perdele al Festivalului de Teatru Bangkok (BTF) de la Centrul Sodsai Pantoomkomol de la Universitatea Chulalongkorn, pentru Centrul de Arte Dramatice, cu un tot-thailandez distributie si un echipaj de productie japonez si thailandez. Ulterior, acesta a incasat premiul de top al IATC Thailand.

Anul acesta, in ciuda niciunui motiv special pentru a sarbatori, tratamentul este si mai interesant. Multumesc din nou Proiectului Wa si sprijinului suplimentar al Fundatiei Metropolitane pentru Istorie si Cultura din Tokyo si Fundatiei Saison, premiera mondiala a „Pratthana – Un portret al posesiei”, adaptarea regizorului japonez Toshiki Okada de renume international Toshiki Okada pentru adaptarea lui Thai SEA Scrie laureatul Uthis Haemamool’s Romanul din 2017 „Rang Khong Pratthana” („Silueta dorintei”), a fost in acelasi loc miercurea trecuta, in mod similar cu o distributie all-Thai si membri ai echipajului mixt.

In cazul in care Ministerul Culturii si alte organizatii culturale straine sunt interesate sa urmeze acest model de schimb cultural eficient, trebuie mentionat ca ambele proiecte nu sunt un proiect unic, ci durabile. Prima noastra expunere la Hirata a fost atelierul sau in 2004, si inainte de „Bangkok Notes”, el deja a pus in scena trei lucrari aici – una cu actori thailandezi. Pentru Okada, aceasta a fost productia sa globala de „Cinci zile in martie” cu compania sa chelfitsch la Teatrul Patravadi in 2010, cand a condus si un atelier. In timp ce dezvolta proiectul „Pratthana”, a tinut cateva discutii cu Uthis si a pus aici in scena „Super Premium Soft Double Vanilla Rich”. Colectia sa premiata de romane scurte „The End of the Special Time We Wew Allowed” a fost, de asemenea, tradusa in tailandeza.

Fotografie de Tananop Kanjanawutisit

Intr-o perioada cuprinsa intre 1992 si 2016 si acoperind trei cupe de stat, piesa urmareste un tanar artist thailandez de la varsta adolescentei sale, pana la invatamantul tertiar la o universitate de arta proeminenta din Bangkok, practicile sale profesionale, precum si relatiile sale sexuale. , atat heterosexuali cat si homosexuali. Publicul a aflat, de exemplu, ca a fost numit „Khao Sing” („a fi posedat”), deoarece a lesinat cand a fost dus intr-o camera intunecata de elevii sai in timpul ritului de orientare a noilor studenti. Este evident ca regizorul japonez are mult respect pentru colaboratorul sau thailandez, intrucat primul pastreaza cuvintele celui din urma in piesa si foloseste diferite tehnici de punere in scena pentru a le interpreta. Intr-adevar, aceasta piesa a sunat mai mult ca o versiune editata decat ca o adaptare a romanului. Okada a avut cu adevarat ca fiecare dintre membrii lui de distributie se intoarce in rolul protagonistului, nevazator de varsta si sex. Ca si romanul initial, piesa juxtapune magistral si leaga, individul si masa, privatul si publicul, artele si viata de zi cu zi.

De remarcat este faptul ca, in timp ce membrilor publicului thailandez li s-a oferit doar un prospect, celor care nu vorbesc thailandez au primit si sapte pagini de note despre nume si evenimente semnificative mentionate in piesa, cum ar fi Palang Dharma Party si 13 octombrie 2016. Acesta este in plus fata de notele traducatorului Sho Fukutomi despre cuvantul thailandez „Pratthana” – modul in care conotatia sa nu este doar sexuala si cum este legata de corpul natiunii din Thailanda – si citeste ca notele unui dramaturg. Deoarece majoritatea pieselor sunt create pentru publicul local in primul rand, aceste informatii suplimentare sunt intr-adevar necesare pentru ca acest exemplu politic specific sa fie inteles in mod universal.

Cei care frecventeaza productii contemporane de teatru thailandez stiu ca distributia de 11 membri „Pratthana” este un ansamblu de vis, care cuprinde nu doar doi artisti Silpathorn – regizorii co-artistici ai lui B-Floor Jarunun Phantachat si Teerawat Mulvilai – dar si fosti destinatari ai actului anual al IATC Thailanda premii – Sasapin Siriwanij, Thongchai Pimapunsri, Witwisit Hiranyawongkul si Teerawat – pe langa alti actori experimentati. In timp ce forta lor de ansamblu nu a fost niciodata indoiala, capacitatea lor de a gestiona monologuri in calitate de protagonist Khao Sing varia de la una la alta, iar partile de dialog, oricat de putine, pareau sa curga mai bine. In plus, operele lui Okada sunt cunoscute si laudate pentru miscarile fizice ale interpretilor sai, care sunt atat de dance, incat multe dintre lucrarile sale au fost prezentate la festivaluri de dans.

Foto de Sopanat Somkhanngoen

Ca si viata lui Khao Sing si politica thailandeza, scenograful Yuya Tsukahara a conceput podeaua alba si fundalul alb nu a fost niciodata goala si plictisitoare. Acesta a fost intotdeauna umplut cu elemente de recuzita pentru seturi mobile, echipamente de sunet, proiectie video a prim-planurilor de actiuni scenice si proiectie de imagini statice a picturilor lui Uthis – acestea din urma, de cele mai multe ori, amenajate de altii -, precum si surtite engleze si japoneze. Designul sau a expus si echipamentul de iluminat, sunet si video la locul de munca stanga si s-au imbinat cu ansamblul. Chiar daca politica a jucat un rol major in piesa, nu am reusit sa urmarim imagini video din infamul nostru turbulent politic, cu exceptia unei jumatati de secunda din fotografia castigatoare a premiului Pulitzer din octombrie 1973. Si in aceasta productie vizual densa, era intr-adevar inteligent, deoarece cuvintele rostite transmiteau in mod eficient mesaje politice.

In consecinta, designerul de iluminat Pornpan Arataveerasid a adaugat un aspect mai organic teatrului cu cutie neagra si a lasat luminile casei in toata prima jumatate a piesei, apropiind publicul de actiunile scenei.

S-a raportat ca noaptea de deschidere a fost plina de capacitate si producatorii si criticii straini, precum si fanii chinezi de la Witwisit, au zburat si ei. Nu s-a putut spune acelasi lucru pentru cele cinci reprezentatii ulterioare, iar timpul de rulare al piesei si subiectul, mai serios decat ceasca noastra de ceai de lapte thailandez, ar fi putut intoarce anumite audiente; joi a fost doar pe jumatate plina cand m-am dus.

Si mai multe variatii ale ritmului ar fi facut-o sa se simta mai scurta.

Inainte de spectacol, un membru al personalului a anuntat ca piesa a avut doua parti, 90 de minute fiecare plus o intermitere de 20 de minute. Acesta este doar o treime de adevar: timpul total petrecut acolo a fost de fapt trei ore si 50 de minute, iar cativa membri ai audientei au plecat la intermitere, spunand politicos: „Aerul conditionat era prea rece”. Poate ca acel membru al personalului infatisa fie un politician thailandez, fie un ofiter militar care voia doar sa ne mangaie, ca ar trebui sa ramanem mereu linistiti si sa continuam sa zambim in timp ce asteptam sosirea democratiei in Thailanda, indiferent cand va fi.

IN CETUL LUMINELOR

„Pratthana: un portret de posesiune” va fi la Centrul Pompidou din capitala franceza, in perioada 13-16 decembrie, in cadrul Festivalului d’automne a Paris.
Acesta va fi interpretat in tailandeza cu surse de franceza.
Pentru mai multe detalii si rezervari de bilete, www.festival-automne.com (in franceza si engleza).
Pentru a urmari aceasta colaborare interculturala, consultati www.Pratthana.net (engleza, japoneza si thailandeza).

Sex, arte si viitorul democratiei thailandeze

Populare

Afla cum iti poti lansa o mica afacere folosind un spatiu...

Top 10 cele mai supraevaluate filme din toate timpurile

10 regizori care au facut un film de groaza si au...

10 documentare care au schimbat perceptia publicului

Top 10 interviuri controversate cu celebritati din toate timpurile

Top 10 cele mai memorabile momente ale premiilor Oscar

Cum se schimba viata atunci cand intri in cercurile sociale ale...

10 povesti ciudate din lumea rap pe care sa le cunosti

10 secrete intunecate din lumea surprinzator de rasucita a K-Pop

10 melodii rock inspirate de evenimente groaznice