„Suntem condamnati”: un refren comun in conversatia intamplatoare despre schimbarile climatice.
<p> Cei din cealalta tabara, „pesimistii”, sustin ca nu trebuie evitata compensarea posibilitatii, poate a probabilitatii, a esecului. De fapt, ar putea foarte bine sa deschida noi cai de reflectie. In cazul schimbarilor climatice, ar putea recomanda, de exemplu, un accent mai mare pe adaptare alaturi de atenuare. Dar acest lucru ar depinde de faptele problemei, iar calea catre fapte conduce mai degraba prin dovezi decat prin credinta. Unele lacune sunt prea mari pentru a sari, in ciuda credintei si singura cale de a identifica cazuri de astfel de lacune este sa privim inainte de a sari. Unii dintre optimistii sustin acuzatii de fatalism si chiar criptodenialism la pesimisti: daca este prea tarziu pentru a reusi, de ce sa te chinui sa faci ceva? Pe marginea taberei pesimiste, circula suspiciunea ca optimistii subliniaza in mod intentionat gravitatea schimbarilor climatice: optimistul este un fel de esoteric climatic care se teme de efectele adevarului asupra maselor. </p> <p> pune-le deoparte ca caricaturi. Atat optimistii, cat si pesimistii tind sa fie de acord asupra prescriptiei: actiune imediata si drastica. Dar motivele oferite pentru reteta variaza in mod natural cu asteptarile de succes. Optimistul a recurs in special la interesul nostru de sine atunci cand vinde atenuarea schimbarilor climatice. A prezenta un mesaj optimist cu privire la schimbarile climatice in sensul in care ma refer aici inseamna a argumenta ca fiecare dintre noi se confrunta cu o alegere. Putem continua sa urmarim un castig economic pe termen scurt, degradand ecosistemele care ne sustin, otravindu-ne aerul si apa si, in cele din urma, ne confruntam cu o calitate a vietii diminuata. Sau putem imbratisa un viitor luminos si durabil. Se sustine ca atenuarea schimbarilor climatice este in mod efectiv un castig de castig. Propuneri precum Green New Deal (GND) sunt adesea prezentate ca investitii prudente care promit randamente. Intre timp, un raport al Comisiei globale pentru adaptare ne avertizeaza ca, desi este necesara o investitie de trilioane de dolari pentru a evita „apartheidul climatic”, costul economic pentru a nu face nimic ar fi mai mare. Justitia climatica ne va economisi bani. In cadrul acestei paradigme de mesagerie, dimensiunea specifica a mediului poate sa renunte aproape in intregime. Ideea este analiza cost-beneficiu. La fel de bine am putea vorbi despre reducerea mucegaiului. </p> <p> Aceasta marca de boosterism verde are o mica rezonanta cu cei care, ca marxistul italian Antonio Gramsci, subscrie la „pesimismul intelectului, optimismul vointei”. Asteapta sa esuezi, spune pesimistul, incearca oricum. Dar de ce? Reclamarea unei rentabilitati a investitiilor isi pierde eficacitatea in proportie inversa cu probabilitatea de succes. Pesimistii trebuie sa faca un alt fel de recurs. In absenta unui beneficiu extrinseic realist asteptat, ramane sa insistam asupra valorii intrinseci a alegerii intrinseci a unei actiuni prescrise. Dupa cum a mentionat romanul american Jonathan Franzen intr-un articol recent (si prost primit) <em> New Yorker </em> cu privire la aceasta intrebare, actiunea de stopare a schimbarilor climatice „ar merita sa fie urmata chiar daca nu ar avea niciun efect”. </ p> Dar de ce? Reclamarea unei rentabilitati a investitiilor isi pierde eficacitatea in proportie inversa cu probabilitatea de succes. Pesimistii trebuie sa faca un alt fel de recurs. In absenta unui beneficiu extrinseic realist asteptat, ramane sa insistam asupra valorii intrinseci a alegerii intrinseci a unei actiuni prescrise. Dupa cum a mentionat romanul american Jonathan Franzen intr-un articol recent (si prost primit) <em> New Yorker </em> cu privire la aceasta intrebare, actiunea de stopare a schimbarilor climatice „ar merita sa fie urmata chiar daca nu ar avea niciun efect”. </ p> Dar de ce? Reclamarea unei rentabilitati a investitiilor isi pierde eficacitatea in proportie inversa cu probabilitatea de succes. Pesimistii trebuie sa faca un alt fel de recurs. In absenta unui beneficiu extrinseic realist asteptat, ramane sa insistam asupra valorii intrinseci a alegerii intrinseci a unei actiuni prescrise. Dupa cum a mentionat romanul american Jonathan Franzen intr-un articol recent (si prost primit) <em> New Yorker </em> cu privire la aceasta intrebare, actiunea de stopare a schimbarilor climatice „ar merita sa fie urmata chiar daca nu ar avea niciun efect”. </ p>
<p> Actiunea corecta spre binele sau este de obicei asociata cu Immanuel Kant. El a sustinut ca ratiunea practica umana trateaza imperative sau reguli. Ori de cate ori ne gandim la ce sa facem, angajam diverse retete pentru actiune. Daca vreau sa lucrez la timp, ar trebui sa-mi pun ceasul cu alarma. Majoritatea imperativelor noastre de zi cu zi sunt ipotetice: ele au o structura „daca-atunci”, in care un antecedent „daca” subscrie necesitatea „atunci”. Daca sunt indiferent sa ma apuc de munca la timp, nu este nevoie ca eu sa declansez o alarma. Regula mi se aplica doar ipotetic. Dar, argumenteaza Kant, unele reguli se aplica pentru mine – tuturor cu un motiv practic – indiferent de preferintele personale. Aceste reguli, corecte si gresite, comanda categoric, nu ipotetic. Sunt in sfera lor <em> ca atare. < </em> Am indiferent daca sunt sau nu indiferent de oboseala sau vai de om, ramane cazul in care nu ar trebui sa mint, sa trisez, sa furi si sa omor. </p> <p> Contrasta aceasta parere cu consecventismul. Consecintialistul considera ca corect si gresit sunt o problema a consecintelor actiunilor, nu a caracterului lor particular. Cu toate ca kantienii si consectionistii sunt de acord deseori cu anumite prescriptii, acestea ofera motive diferite. In cazul in care un consectionalist sustine ca justitia merita urmarita doar in masura in care produce rezultate bune, un Kantian considera ca justitia este valoroasa in sine si ca suntem sub obligatiile justitiei chiar si atunci cand sunt inutile. Dar consecventionistii considera ca o comanda etica este doar un alt tip de imperativ ipotetic. </p> <p> Cea mai interesanta diferenta – probabil sursa de mare parte a neincrederii reciproce – intre optimisti si pesimisti este ca primii tind sa fie consecventionisti, iar cei de-al doilea tind sa fie kantieni in legatura cu nevoia de actiune climatica.
escorte timioara http://www.prosecurenewsonline.co.uk/advertLink.php?Link=https://sexoral.ro/
escorte gorj forum http://www.lesbian-mpegs.com/cgi-bin/crtr/out.cgi?id=63&l=top_d&u=https://sexoral.ro/
publi24 slatina escorte http://iimorrow.com/__media__/js/netsoltrademark.php?d=sexoral.ro/
escorte filipineze https://www.ecorom.com/search/rank.cgi?mode=link&id=97&url=https://sexoral.ro/escorte/alba/posaga
video escorte romania http://jasper-van-t-hof.com/__media__/js/netsoltrademark.php?d=sexoral.ro/escorte/alba/radesti
escorte pitesyi http://www.derbyfab.com/Dot_EmailFriend.asp?referURL=https://sexoral.ro/escorte/alba/ramet
escorte publi 24 satu mare http://yankees.dsbl.ca/language.php?url=https://sexoral.ro/escorte/alba/rametea
escorte mature italia http://www.twoeagles.com/__media__/js/netsoltrademark.php?d=sexoral.ro/escorte/alba/rosia-de-secas
site escorte masculine http://www.abdulaziz.biz/__media__/js/netsoltrademark.php?d=sexoral.ro/escorte/alba/rosia-montana
escorte adjud http://www.acocgr.org/cgi-bin/listen.cgi?f=.audio&s=https://sexoral.ro/escorte/alba/salciua
escorte brăila http://domyownpestcontrol.net/__media__/js/netsoltrademark.php?d=sexoral.ro/escorte/alba/salistea
escorte slovacia http://poststicker.com/panel/redirect/1292/inapp/?url=https://sexoral.ro/escorte/alba/sancel
Cati dintre optimisti ar fi dispusi sa sustina ca trebuie sa punem eforturi in atenuare, chiar daca aproape sigur nu va fi suficient pentru a preveni impactul catastrofal? Ce se intampla daca s-ar dovedi ca GND ar costa in cele din urma cresterea economica pe termen lung? Ce se intampla daca apartheidul climatic este convenabil din punct de vedere financiar si politic pentru tarile bogate? Aici cobor de partea pesimistului kantian, care are un raspuns gata: ceea ce nu este in regula cu capitalismul extractiv rapitor, cu apartheidul climatic, fara a face nimic, nu este, in primul rand, implicatiile pe termen lung pentru PIB.
<p> Sa presupunem ca tendintele valoroase continua, adica faptul ca ferestrele noastre de actiune continua sa se micsoreze, daca scara de schimbare necesara continua sa creasca in mod nespus de mare, in timp ce continuam sa pompam CO2 in atmosfera. Ar trebui sa ne asteptam la o trecere de la consecintialismul climatic la kantianismul climatic? Vor incepe consecventionistii climatici pe acel calificativ mic, dar semnificativ, „chiar daca este lipsit de speranta”, la recomandarile lor? Dezacordurile dintre consecintieni si Kantieni se extind dincolo de intuitiile lor metaetice pana la cele pragmatice. Consecintialistul sustine o suspiciune cu privire la eficacitatea indemnului specific moral. Aceasta suspiciune este reprezentata de o critica populara asupra eticii lui Kant si anume: ca se bazeaza pe presupunerea polilandeza ca noi muritorii avem o capacitate de actiune morala dezinteresata. </p> <p> Kant ia ingrijorarea in serios. Tema motivatiei morale revine in scrierile sale, dar ajunge la concluzia opusa din partea criticilor sai. Multi cred, crede el, cu ocazia cand obligatiile lor morale le sunt prezentate cu asprime si fara apel la interesul lor de sine. „Nici o idee”, sustine el in <em> Fundatia metafizicii moralei </em> (1785), „ridica astfel mintea umana si o anima chiar si la inspiratie ca cea a unei dispozitii morale pure, datorie mai presus de toate altfel, luptandu-se cu nenumaratele afectiuni ale vietii si chiar cu cele mai seducatoare atractii ale acesteia si totusi depasindu-le. ‘</p> <p> Poate ca in acest moment inca avem luxul de a fi strategici in ceea ce priveste mesageria. Inca nu este clar ca cel mai rau se va intampla si ca, atunci cand este posibil si eficient, nu putem sublinia potentialele aspecte ale atenuarii. In afara de asta, diferite strategii de mesagerie ar putea fi mai mult sau mai putin eficiente pentru diferite persoane. Dar, daca pesimistul intr-o zi devine prea convingator pentru a-l ignora, ne priveste sa avem inca o carte care sa ne joace in buzunare. Curajul moral, sustine Kantian, este o polita de asigurare impotriva fatalismului. Este motivul nostru pentru a face ceea ce trebuie chiar si in fata doamnei, atunci cand toate celelalte motive nu reusesc. Dar sa speram ca nu o fac. p> <p> Fiacha Heneghan </p> < p> Acest articol a fost publicat initial la <a href=”https://aeon.co/?utm_campaign=republished-article” target=”_blank”> Aeon </a> si a fost republicat sub Creative Commons. Cititi <a href=”https://aeon.co/ideas/is-there-a-limit-to-optimism-when-it-come-to-climate-change” target=”_blank”> articolul original < / a>. </ p>
