Acasă Adult66 Fotografii pline de flori ale femeilor hmong de pe site-uri de intalnire

Adult66

Fotografii pline de flori ale femeilor hmong de pe site-uri de intalnire

145

Pao Houa Her, „Fata cu umbrela” (2016), imprimare digitala de arhiva cu jet de cerneala, imagine gasita (imagine cu amabilitate Galeria Bockley si artistul)

MINNEAPOLIS, Minn. – La patru ani, in 1986, Pao Houa Her a cautat refugiu din Laos impreuna cu familia sa din SUA. Pana in 2011, a devenit prima femeie Hmong care a absolvit programul MFA din Yale, concentrandu-si fotografia pe populatiile de refugiati Hmong din SUA. In prezent, la Galeria Bockley din Minneapolis se afla Florile Mamei mele, Noul corp de lucru al ei, unde imperecheaza fotografii de studio din colectia de flori de matase a mamei sale cu imagini de profil pe care femeile Hmong le folosesc pe site-urile de intalniri. Majoritatea acestor femei posteaza imagini cu ei insisi cu flori, stand adesea langa copaci reali sau inainte de fundalul studiourilor. Potrivit ei, desi aceste retele de socializare isi piata public pentru intalniri, aceste femei, care locuiesc in Laos, Vietnam si Thailanda, cauta, de fapt, truditori americani pentru a trimite bani familiilor lor si a le livra in SUA.

Mama ei a adunat nenumarate buchete de flori de matase, adunand praf in colturile casei copilariei ei sau aruncate in subsol. Iuxtapunerea florilor din Florile Mamei mele pun viata femeilor Hmong din intreaga lume ca simbol al cautarii unei vieti mai bune.

In noaptea deschiderii de luna trecuta am stat de vorba cu ea in momentul in care a ajuns fotograful Wing Young Huie. In 2012, Huie a curatat una dintre primele expozitii ale sale, Somebody , la Gordon Parks Gallery din Metro State University. Incepand cu 1995, Huie produce proiecte de masa publica, cel mai recent fiind proiectul University Avenue (2010), care se intinde pe sase mile de Avenue Avenue in orasele gemene. In aceste zile, el si-a restrans atentia cu un proiect de carte, chinez-ness , o serie de povesti si portrete ale imigrantilor chinezo-americani, adoptate si ale colegilor sai de origine americana – denumiti uneori ABC. Impreuna, proiectele ei si ale lui Wing surprind o imagine de lucru a experientei asiatico-americane.

Ne-am asezat din nou cateva saptamani mai tarziu si am discutat despre diferenta culturala dintre imigrantii din prima si a doua generatie si familiile de refugiati, felul in care fotografiile reprezinta amintirile noastre selective si semnificatia proprie a ei ca voce feminina distinsa in comunitatea hmong-americana.

* * *

Vizualizare instalare „Pao Houa Her: My Mother’s Flowers” la Bockley Gallery, Minneapolis, MN (imagine cu amabilitate Galeria Bockley si artistul)

Nathan Robert Payne Young: Pao, unele dintre proiectele tale anterioare se refera la fotografia de studio, o activitate populara in randul unor comunitati hmong-americane. Cu firme precum Portretele Xiong din satul Hmong din Sf. Paul, ce este sa pozezi imagini cu costume si fundal pe care tu, prietenii tai si familia ta le considera atat de convingatoare?

Pao Houa Her: Cele mai vechi amintiri ale mele din Thailanda, fiind in taberele de refugiati, sunt de fapt aceste amintiri despre obtinerea portretelor noastre intr-unul din aceste locuri. Si sa ne gandim la asta acum si sa ne uitam la nenumarate portrete de studio, pentru multi dintre noi este o cale de iesire din realitate, nu? Odata ce ai in fata acestui fundal, de obicei este foarte floral, sau de obicei o imagine iconica si ai pus haine pe care nu le porti in fiecare zi, haine stralucitoare, poate lucruri pe care le porti o data pe an, poate pentru Hmong Nou Anul, sau chiar haine pe care nu le ai de fapt – ca la Portretele Xiong au haine din toata lumea, tinute chinezesti, tinute vietnameze, rochii de nunta. Cred ca ceea ce face este sa te transporte din propria ta realitate. Esti o persoana reimaginata si vreau sa spun, pentru multi dintre noi, asta este atragerea portretelor de studio.

Pao Houa Her, „fara titlu” (2016), 20 x 16 inci, imprimare digitala cu jet de cerneala arhivistica (imaginea amintita Bockley Gallery si artistul)

NRPY: Imaginile de pe peretii portretelor Xiong arata imagini iconice ale mastilor si regaliei Hmong. Care au fost fundalurile si costumele pentru studiourile din Thailanda?

PHH : Au fost aceste fundaluri pictate, uneori din peisaje montane sau din satele Hmong, si intotdeauna au sprijinit plantele in partile laterale. Cred ca o multime de oameni Hmong din epoca parintilor mei si propria mea era care s-au nascut sau au petrecut timp in Laos au aceste imagini. Acestea sunt imagini pe care le realizam, pe care le mai am de la parintii mei, despre noi.

NRPY : Doua dintre cele trei tipuri de imagini din aceasta expozitie sunt fie portrete de studio ale femeilor Hmong care prezinta pentru site-uri de intalniri online, fie filme de studio pe care le-ati produs personal. Ne puteti spune despre aceste site-uri de intalniri si de ce ati grupat cele doua tipuri de portret?

PHH : Cu aceste site-uri de intalnire, barbatii Hmong merg peste mari sa caute o „femeie pura Hmong”, una care nu a fost alterata, o femeie Hmong care este foarte Hmong, care, stiti, nu a fost influentata de ideologia occidentala.

Wing Young Huie: acestia sunt in cautarea barbatilor Hmong din SUA –

PHH: – pentru fetele Hmong care nu sunt in SUA.

NRPY: Si care este ideea lor despre „femeia pura Hmong”?

PHH : Ei bine, exista o conversatie generala in comunitatea noastra intre barbatii hmong, atunci cand sunt intrebati de ce trebuie sa mearga in Laos pentru a gasi aceste fete. Si conversatia se intoarce intotdeauna spunandu-le: „fetele de aici sunt prea occidentale si, pentru ca sunt occidentalizate, folosesc regulile si normele sociale occidentale si deci nu pot fi Hmong.” Ei au propriile idei despre cum ar trebui sa se comporte o femeie hmong in fata sotului.

NRPY: Aripa, asta imi aminteste de cateva imagini din proiectul tau, Frogtown , cu o familie Hmong dintr-o casa suburbana care desfasura o ceremonie pentru un copil bolnav. Un saman este acolo cu un porc viu pe pamant, in cele din urma, ele arunca porcul –

WYH : – si bea sangele.

NRPY : Bine, si ai aceasta imagine cu barbatii care isi fac treaba si apoi cu alta cu toate femeile dintr-o camera diferita, mancand impreuna.

Wing Young Huie, „Familia Frogtown (1)”

PHH : Da, exista o separare uriasa si asta exista in cultura noastra. Barbatii ucid porcul, femeile fac pregatirea, stabilim masa pentru barbati si mancam ramasitele barbatilor. Este o practica, este traditia noastra. Si, de fapt, pot spune doar, Aripa, munca ta a fost in esenta motivul pentru care am devenit fotograf. Pentru ca, Wing, ai avut aceste expozitii publice pe Lake Street si University Avenue si in Frogtown, iar comunitatea a putut sa va vada opera, ceea ce este ceva remarcabil in sine. Nu numai ca m-ai inspirat sa devin fotograf, ci cred cu adevarat ca ai influentat o intreaga generatie de artisti Hmong. Cand am vazut Frogtown a fost prima data cand m-am vazut pe mine. Nu mai vazusem niciodata imagini cu oamenii mei ca acelea.

WYH : Uau.

PHH : A fost prima data cand m-am vazut si m-am gandit: „asta vreau sa fac”.

NRPY : Inainte de a vedea Frogtown , erai constient de imaginile din jurul tau, ca nu erai reflectat inapoi? Gandind, acesti oameni nu sunt eu, eu nu sunt ei.

PHH : Oh, da! Absolut. Asa ca am stiut de Diane Arbus inainte de Aripa si am cunoscut August Sanders si ma gandeam, oh acestea sunt grozave, dar imi amintesc in mod special o fotografie pe care Wing a facut-o de la unchiul meu care –

WYH : – Am fotografiat unchiul tau?

PHH : Ai fotografiat o multime de membri ai familiei mele! Aveti acest portret al unchiului meu, care s-a omorat in acelasi loc in care l-ati fotografiat. E acolo cu toti ceilalti unchi ai mei. Asadar, cu Frogtown vad pentru prima data aceste imagini cu oamenii mei, literalmente cu familia mea.

Wing Young Huie, „Familia Frogtown (2)”, unchiul lui Pao sta in colt, cu palma pana la barbie

WYH: Uau. Dar, Pao, relatia voastra cu fotografia, vreau sa spun ca nu este diferita de a nimanui. Te gandesti la nunti si fotografi de nunta: ce legatura au acele imagini cu nunta? Sunt versiuni idealizate, asa ca te uiti la fotografie, o arati, o pastrezi generatii si toata lumea isi aminteste viata ta prin acea memorie idealizata, glamourizata.

PHH : Stii, nu cred ca fotografia este doar o memorie. Pentru mine fotografia nu este niciodata reala. Este fictiune. Ganditi-va acum la acest spectacol si la decizia de a alege o fotografie. Fotografia din fata noastra este ca memoria aleasa in mintea noastra. Deci, poate ca nu este faptul ca fotografia este fictiune, ci fotografia este memorie selectata.

WYH: Simt ca ceea ce vad in lucrarea ta aici este o ciocnire de intentii diferite si de tot artificiul in acelasi timp. Asadar, unul dintre acesti barbati de pe aceste site-uri, unde au crescut, au avut toata puterea si vin aici, nu vorbesc engleza, nu au putere, copiii lor fac traducerea pentru ei. Vor sa se intoarca acasa, la acea vreme. Vor din nou asta, printr-o fata pura, tanara. Aceste site-uri de intalnire … nu sunt site-uri cu adevarat intalnire.

PHH : Nu.

WYH : Sunt o tranzactie de afaceri.

PHH : Da.

WYH : Primul meu gand este ca aceasta femeie se vinde singura. Si pentru ce?

NRPY : Pentru ca acordul este ca acest barbat Hmong o va elibera din Laos sau oriunde inapoi in SUA, nu?

PHH : Oh, da.

Pao Houa Her, „Fata in camasa roz” (2016), 20 x 16 inci, imprimare digitala cu jet de cerneala arhivistica, gasita fotografiata manipulata (imaginea amintita Bockley Gallery si artistul) (faceti clic pentru a mari)

WYH : Si familia ajuta, o ajuta sa-si vanda sarcinile sotiei sale. Este sfasietor. Toate aceste realitati sunt convergente. Totul este imaginat, romantic, si apoi real.

NRPY : Deci, aceasta expozitie este intitulata Florile mamei mele. Cand ati creat studioul foto cu cheie joasa in casa mamei, cum a raspuns si care a fost reactia ei la imaginile tiparite?

PHH : Mama nu a fost niciodata la o deschidere. Cred ca, in unele moduri, ea nu primeste cu adevarat conceptul de a fi artista. Asadar, atunci cand am infiintat aceste studiouri in casa noastra si, asa cum am fotografiat-o pana acum, este de sustinere si ajuta, isi permite sa se intample, dar …

WYH : La fel si cu mama.

Arta nu are niciun sens pentru mamele noastre. Vor doar sa te descurci bine. Golul cultural dintre prima si a doua generatie – nu ai inteles niciodata cu adevarat de ce a facut asta si ca ea nu primeste ceea ce esti, este intr-adevar la fel, esti doi care incearca sa te conectezi, este de necunoscut. Vad aceste flori, sunt mamele noastre – inghetate in timp, colectand praf. Acum parintii mei nu au pus niciodata piciorul intr-un muzeu. De ce ar vrea? Sunt imigranti. Arta este un lux. Pentru tine, Pao, sa mergi la Yale, doar pentru a intelege cum este acea cultura, este insondabil pentru ei.

PHH : Hmong oameni sunt doar in SUA de aproximativ 40 de ani si deci este inca foarte mult despre supravietuire. Parintii se gandesc, hei, sa-i facem pe copiii nostri sa fie medici si avocati si sa avem succes in moduri de elita, traditionale, de incredere.

WYH : Au fost trei sau patru valuri de generatii de imigranti chinezi in SUA. Dar cati artisti chinezi poti numi? Cati regizori? Cat dureaza asta? Este un lux. Stii, Pao, intr-un anumit sens, ceea ce faci acum mi-a luat 30 de ani sa-mi dau seama. A trebuit sa fotografiez mii de oameni inainte sa pot gandi cu adevarat si sa fac arta despre familia mea. Este ideea ta despre Laos si realitatea; ideea tinerei de casatorie si realitatea; ideile Americii si realitatea; barbatii mai in varsta si ideile lor din trecut. Fotografiile dvs. sunt un punct culminant al straturilor si straturilor de iluzii culturale.

Pao Houa Her, „fara titlu” (2016), 20 x 16 inci, imprimare digitala cu jet de cerneala arhivistica (imaginea amintita Bockley Gallery si artistul)

NRPY : Wing, familia ta a migrat si in America, din Guangzhou, China. Dar te-ai nascut in Duluth. Ati putea spune despre proiectul dvs. actual, Chine-ness si despre relatia dvs. cu migratia familiilor dvs.?

WYH: When I went to China for the first time, six years ago, I was working for the US Embassy and Arts Midwest on a new program showing the US through a Chinese-American’s eyes, and traveled to 10 cities in China. Coming from Minnesota, inside I felt like everyone else, but outside I stuck out. And in China, where I look like everyone, but inside I really feel like a foreigner, it all made me think, what if? How would my life have turned out if my family never left China? So what if I owned a restaurant like my dad, or became an engineer like my brother, or, if I turned like my mom really wanted, which was to marry a nice Chinese woman and have nice Chinese kids — that didn’t happen. So I decided to photograph men whose lives I could have had, and then I gave them the camera and asked to wear their clothes and have them photograph me. Then I put the photographs together as a diptych as a way to try and understand, what if?

NRPY : Crezi, Pao, daca nu ai parasit niciodata Laos, ca ai fi putut fi una dintre aceste femei in propria expozitie?

PHH : Da, tot timpul. Ma gandesc la naratiunea Hmong din SUA si ii lipseste o perspectiva feminina. Daca va ganditi la istoria orala a lui Hmong, intotdeauna barbatii Hmong ne spun istoria noastra si ne blocheaza vocile. Chiar si panzele noastre de poveste din anii ’70 din lagarele de refugiati. Barbatii Hmong au decis povestea, iar femeile au facut cusutul. Cu fotografia mea este important ca vocea si perspectiva feminina sa devina o scena centrala.

Pao Houa Her: Flowers My Mother continua la Galeria Bockley (2123 W 21st Street, Minneapolis, Minn.) Pana pe 6 august.

Fotografii pline de flori ale femeilor hmong de pe site-uri de intalnire

Populare

Afacere proprie, angajat la stat sau angajat la privat? Pro &...

Cum alegi cel mai bun brad de Crăciun?

Afla cum iti poti lansa o mica afacere folosind un spatiu...

Top 10 cele mai supraevaluate filme din toate timpurile

10 regizori care au facut un film de groaza si au...

10 documentare care au schimbat perceptia publicului

Top 10 interviuri controversate cu celebritati din toate timpurile

Top 10 cele mai memorabile momente ale premiilor Oscar

Cum se schimba viata atunci cand intri in cercurile sociale ale...

10 povesti ciudate din lumea rap pe care sa le cunosti