Cu totii avem gusturi diferite cand vine vorba de carti si alte materiale de citit. Cu toate acestea, indiferent de interesele dvs. obisnuite, exista carti care au trecut testul timpului – si sunt inca in top. Acestea sunt cartile pe care trebuie sa le citesti la un moment dat din viata pentru ca sunt atat de bune – incat vor lasa o amprenta permanenta asupra ta. Prin urmare, iti prezentam un top carti pe care nu trebuie sa il ratezi:

“Marile sperante”, de Charles Dickens

Pip. Un nume simplu, scurt, usor de tinut minte dar care nu inspira prea multe si totusi este protagonistul capodoperei „Marile sperante” a lui Charles Dickens. Prin ochii lui aflam despre ambitie si dezamagire, despre speranta si disperare, despre cum se poate ajunge prin noroc la ceea ce ne dorim dar chiar si atunci viata, oamenii si circumstantele ne pot pune piedici. Cartea Marile sperante, de Charles Dickens poate fi comandata online pe BuyBooks.ro – librarie online.

 “Strajerii casei” de Shirley Ann Grau

In anul 1965 romanul Strajerii casei este distins cu premiul Pulitzer, iar Shirley Ann Grau devine peste noapte celebra. Nu era la prima ei carte; mai publicase pana atunci o culegere de nuvele, The Black Prince, si doua romane: The Hard Blue Story si The House on Coliseum Street, primite toate cu destule rezerve de catre critici. Iata, insa, ca Strajerii casei o releva si o impune ca pe o scriitoare matura, stapanind cu siguranta arta romanului.Originara din sudul Statelor Unite ( n-a nascut la New Orleans, unde traieste si acum), acel Sud atat de fecund in scriitori de seama-daca n-am aminti decat pe Faulkner, Carson McCullers, Truman Capote”. 

“Darul lui Humboldt”, de Saul Bellow

La mijlocul deceniului trecut, Bellow fusese recunoscut de critica drept “cel mai impresionat romancier american de dupa razboi” discutile referitoare la opera sa nu mai insistau atat asupra intrebarii daca viziunea lui se constituia ca o inoire a tematicii narative, ci incercau sa defineasca modalitatile crearii unor structuri romanesti ale raporturile dintre evenimentul din universul real si transfigurarea lui alegorica, dintre eroul sau si cel al romanelor epocii mai vechi (indeosebi acela a ale lui Melville) sau mai noi (Salinger, Malamud, Styron, Carson Mccullers).

“Sufletul omului” de Edith Wharton

Intr-un articol din 27 mai 1983, un cronicar al revistei L’Express o considera pe Edith Wharton, “fara riscul de a gresi”, cea mai mare scriitoare americana, citand in sprijinul afirmatiei sale doua dintre scrierile acesteia, Ethan Frome si Casa veseliei (House of Mirth), traduse in Franta, prima, in 1969, cealalta, in 1981. Cronicarul, Michel Brandeau, exagera desigur, pentru ca, desi a desfasurat o imensa activitate scriitoriceasca, scriitoarea americana nu a egalat ca forta creatia unor scriitori ca Jack London, Teodore Dreiser, F.S. Fitzgerald sau Henry James, a carui eleva si admiratoare Edith Wharton se considera. Spre deosebire de Henry James si de cei mai multi contemporani americani, proza acesteia poate parea uneori anacronica, pentru ca-dincolo de o experienta de viata oarecum limitata care patrunde in opera sa-temele abordate nu mai erau caracteristice literaturii americane de dupa razboi.

“Semnul rosu al curajului” de Stephen Crane

“Secolul al XIX-lea sfarsea brutal, dramatic si zgomotos, in Statele Unite. Industrializarea, ruinarea fermierilor saraci, grevele, valurile de emigranti, creau o atmosfera tulbure, un climat de nesiguranta, inregistrat dureros de constiintele cele mai diverse ca orientare. Asa numitii neo-romantici, fara sa reclame continuitatea cu romanticii englezi ori americani, profesau o anumita distantare de problemele sociale, vazand in arta un refugiu, dar si o izolare. 

“Insula pinguinilor” de Anatole France

In 1908, cand a publicat Insula Pinguinilor, Anatole France avea saizeci si patru de ani. Creatorul abatelui Jerome Cotnard si al domnului Bergeret culegea roadele unei celebritati binemeritate. Auritatea sa in lumea literelor era de necontestat. Dar nimic din anchilozarea si conservatismului unui sexagenar ajuns la glorie nu apasa asupra creatiei sale din acea vreme. Dimpotriva, s-ar putea spune ca romanele cele mai tinere, mai pline de seva, de idei noi, de entuziasm pilduitor, sunt scrierile din ultimele decenii ale vietii scriitorului”.