In zilele de dupa un dezastru, chiar si cel mai prost politician stie sa urmeze un scenariu: linistiti supravietuitorii, laudati lucratorii umanitari, jurati ca se va reconstrui.
Totusi, pentru batausii care domina estul Libiei, chiar si astfel de manifestari de baza ale decentei umane sunt o lupta. Unul, imbracat in hainele armatei, s-a descurcat in jurul unui oras batut de inundatii la volanul unui Humvee, mai mult un general cuceritor decat un guvernator smerit. Un altul a dat vina pe victime pentru propria lor moarte.

Raspunsul a fost surd, dar deloc surprinzator. Khalifa Haftar, domnul razboinic care controleaza estul Libiei, ii pasa doar de imputernicirea familiei sale. O catastrofa care ar fi putut fi prevenita este, pentru el, o sansa de a consolida puterea.

Salvatorii descriu scene de disperare totala in Derna, orasul batut la inceputul acestei luni de o furtuna mediteraneana numita Daniel. Ploile record au cauzat cedarea a doua baraje la sud de Derna. Apele de inundatii au crescut prin wadi- ul ingust , sau albia raului, care traverseaza orasul, maturand cartiere intregi in cateva minute.

Semiluna Rosie Libiana spune ca 11.300 de oameni au murit, in timp ce Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) spune ca a identificat 3.958 de cadavre, cu alte 9.000 de persoane disparute. Bilantul final poate sa nu fie cunoscut de luni de zile, daca vreodata. Multe cadavre au fost spalate in mare sau ingropate sub daramaturi. Libia nu a efectuat un recensamant din 2006.

Ajutorul a intrat, dar incet. Vestul tarii haotice este condus de un regim rival. Diviziunile fac din Libia un loc greu de muncit. Spitalele sunt coplesite. Supravietuitorii sunt ingroziti de faptul ca corpurile putrezite vor raspandi holera si alte boli (desi OMS spune ca astfel de temeri sunt exagerate). Multi locuitori sunt fara adapost.

Pe 18 septembrie, sute de protestatari furiosi s-au adunat in fata unei cunoscute moschei din Derna. Ei au scandat sloganuri impotriva lui Aguila Saleh, seful parlamentului de est al Libiei. Unii au incendiat apoi casa primarului, care a fost suspendat dupa inundatie (si este nepotul domnului Saleh).

Desi multimile nu erau mari, ele erau evident prea mari pentru militarii care conduc regiunea. A doua zi dimineata, legaturile telefonice si de internet catre Derna s-au oprit. Autoritatile au dat vina pe un cablu de fibra optica rupt. Dar apoi jurnalistii au inceput sa primeasca ordin sa plece in cateva ore. O echipa a Natiunilor Unite programata sa calatoreasca de la Benghazi la Derna a fost interzisa sa intre in oras. Libienii se tem ca haftarii se pregatesc pentru o represiune violenta. Domnul Haftar a asediat odata Derna luni de zile pentru a elimina grupurile islamiste.

Inundatiile ar fi putut fi diminuate daca Libia ar fi investit in repararea barajelor, care aveau o jumatate de secol. Dar lui Haftar ii pasa putin de modernizarea infrastructurii Libiei. Fiul sau Saddam, al carui nume este un omagiu adus defunctului dictator irakian, a preluat conducerea eforturilor de ajutorare. Acest lucru ajuta la consolidarea controlului familiei, dar ofera putin ajutor supravietuitorilor. Intrebat de un jurnalist de la Sky News daca inundatia ar fi putut fi prevenita, Saddam aproape a ridicat din umeri: kulu tamam , a raspuns el, totul este in regula.

Un alt fiu, Elseddik, a sustinut ca locuitorii au ignorat avertismentele domnului Haftar de a pleca. „Tatal meu, multumita conducerii sale intelepte, a simtit lucrurile inainte sa se produca dezastrul”, a spus el. Nu conteaza ca domnul Haftar nu a emis un astfel de ordin de evacuare: el este salvatorul, victimele sunt raufacatorii.

Elseddik a lansat recent o cerere de lunga durata pentru a deveni presedinte. Dupa inundatie, totusi, discutiile despre alegeri – pe care ONU sperase ca vor avea loc anul acesta – sunt probabil in asteptare. Asta nu-l va deranja pe Khalifa Haftar, care conduce estul Libiei ca regim militar si nu are niciun interes pentru un vot corect. Alegerile municipale din Derna au fost anulate la inceputul acestei luni, dupa ce oamenii sai l-au arestat pe favorit.

Haftarii nu au fost singurii care au gasit vina in alta parte. Kais Saied, presedintele autoritar al Tunisiei vecine, stie pe cine sa vina pentru inundatie: evreii. La o sedinta a cabinetului din 18 septembrie, el a remarcat ca numele furtunii era si cel al unui profet evreu. Pentru domnul Saied, aceasta nu a fost o coincidenta; a fost dovada cat de adanc „patrunsesera mintea si gandirea” sionistilor. Libienii au nevoie de ajutor din partea conducatorilor si a vecinilor lor. Ceea ce primesc in schimb este reprimare, condescendenta si divagatii antisemite ocazionale.