Luni, dupa opt ani in inchisoarea Evin din Iran, renumita pentru conditiile sale brutale, Siamak Namazi a pasit pe usa unui avion Qatar Airways care tocmai il dusese spre libertate si a facut o pauza.
Din varful treptelor, se uita in jur, zambi, apoi facu cu mana — nimanui anume. Cateva minute mai tarziu, el a emis o declaratie de la Doha, inainte de transferul sau pentru ultima etapa a calatoriei sale la Washington pentru a se reuni cu familia sa. „Bucuria lui inefabila”, a spus el, a fost impletita cu „un sentiment de vinovatie dureros si profund”, pentru ca atat de multi inca lanceau in spatele zidurilor ostile ale lui Evin. „Toti prizonierii politici din Iran”, a spus el, „merita libertatea lor”.
Potrivit oficialilor guvernului belgian, Iranul detine in prezent cel putin douazeci si doi de europeni, inclusiv un diplomat al Uniunii Europene. Eliberarea lui Namazi si a altor patru americani, ca parte a unui schimb de prizonieri care a culminat doi ani de diplomatie anevoioasa, aproape sigur nu va pune capat unei tactici iraniene care a durat mai mult de patru decenii si a inchis aproape o suta de cetateni americani. „Luarea de ostatici ii tine pe zeloti la putere, chiar si cu pretul ca Iranul sa ramana un paria international al carui pasaport este fara valoare, a carui moneda nu are valoare”, John Limbert, unul dintre cei cincizeci si doi de americani detinuti pentru patru sute patruzeci de americani. la patru zile dupa ce studentii iranieni au confiscat ambasada SUA dupa revolutia din 1979, mi-au spus. Retinerea strainilor este, de asemenea, o strategie esentiala in jocul dintre factiunile rivale din Iran.Fractiunea MIGA (Make Iran Great Again) de acolo trebuie sa demonstreze ca este responsabila, va continua sa intreprinda actiuni – precum luarea de ostatici – pentru a-si discredita rivalii politici, indiferent de costurile asociate.” Unul dintre rapitorii lui Limbert i-a spus in 1979: „Nu este vorba despre tine; nu este vorba despre sah; asta nu este despre SUA, este despre noi. Avem pestele nostru interior de prajit.”
Namazi, fost membru al National Endowment for Democracy si al Woodrow Wilson International Center for Scholars, din Washington, a fost cel mai lung detinut dintre cei cinci americani eliberati luni. El a fost retinut, in 2015, in timp ce isi vizita parintii la Teheran si a fost acuzat de cooperare cu un stat inamic. Pentru a face presiuni asupra Washingtonului, serviciile de informatii iraniene au mai arestat mai multi americani, inclusiv pe tatal lui Namazi, Baquer, un fost oficial UNICEF .
Din 2018, oficialii iranieni au refuzat sa vorbeasca cu omologii lor americani, dupa ce Administratia Trump s-a retras din acordul nuclear cu Iranul. Casa Alba Trump a impus, de asemenea, peste o mie cinci sute de noi sanctiuni Iranului pentru a-si strange economia. In octombrie anul trecut, Iranul i-a permis lui Baquer Namazi sa paraseasca tara pentru ingrijiri medicale urgente. Momentul diplomatic a crescut in primavara si s-a desfasurat pe parcursul a noua runde raportate de diplomatie incomoda desfasurata prin terti, in principal Qatar si Oman. In micuta Doha, oficialii din Qatar au facut transfer intre delegatiile americane si iraniene cazate la diferite hoteluri.
Doi dintre ceilalti americani eliberati luni de Iran au fost identificati ca fiind Morad Tahbaz, un ecologist care a urmarit gheparzi asiatici rari si a fost condamnat, in 2019, la zece ani pentru spionaj, si Emad Shargi, un om de afaceri cu un fond de investitii de capital care era condamnat in 2020 la zece ani pentru spionaj; alti doi eliberati in acord au refuzat sa fie identificati.
Termenii acordului au starnit critici chiar inainte ca acesta sa aiba loc luni dimineata. In schimbul celor cinci americani, Statele Unite au eliberat cinci iranieni – patru tinuti sub acuzatii legate de material de spargere a sanctiunilor care ar putea fi folosit in scopuri militare si unul pentru ca nu s-a inregistrat ca agent strain pentru Republica Islamica. Doar doi au vrut sa se intoarca in Iran. Doi au preferat sa ramana in Statele Unite, a recunoscut luni Ministerul iranian de Externe. Un altul se va alatura rudelor dintr-o tara terta.
Cel mai contestat element al acordului este acordul Administratiei Biden de a emite o derogare, astfel incat Coreea de Sud sa poata transfera sase miliarde de dolari in active inghetate pe care le datoreaza Iranului pentru achizitiile anterioare de petrol. Conditiile prevedeau ca fondurile sa fie depuse intr-un cont restrictionat controlat permanent de Qatar, care va supraveghea si va plati pentru achizitiile desemnate de Iran pentru bunuri umanitare, cum ar fi produse alimentare, medicale, educationale si agricole. (De ani de zile, Iranul a importat sute de mii de dolari in material seminal de taur din Statele Unite pentru a reproduce vaci.) Niciun bani nu vor intra vreodata in Iran, a declarat duminica un inalt oficial american reporterilor. „Acest canal este conceput in mod explicit, din nou, pentru a proteja impotriva spalarii banilor, a utilizarii abuzive a sanctiunilor din Asia si SUA”, a spus el. „Daca Iranul incearca sa deturneze fondurile sau sa le foloseasca in alt scop decat un scop umanitar limitat, asa cum este autorizat, vom lua masuri pentru a bloca fondurile.” Trezoreria SUA va avea, de asemenea, supraveghere asupra tuturor achizitiilor desemnate ale Iranului. Se asteapta ca fondurile sa fie folosite peste ani, nu toate imediat.
Atat presedintii republicani, cat si cei democrati s-au angajat in schimburi de prizonieri sau ostatici in trecut, dar republicanii au condamnat termenii acordului cu Iranul. Senatorul Ted Cruz, republicanul din Texas, a numit cele sase miliarde de dolari o plata de „rascumparare”. Altii acuza ca Iranul va putea elibera cele sase miliarde de dolari de care ar avea nevoie pentru achizitii umanitare si sa-i foloseasca in scopuri militare sau alte scopuri nefaste. „Liderii Iranului vor lua banii si vor fugi”, a scris saptamana trecuta senatorul Tom Cotton, republicanul Arkansas, pe retelele de socializare. „Ce naiba credea Joe Biden ca se va intampla?” Luni, el a adaugat: „Doi dintre cei cinci iranieni eliberati ca parte a acestui acord teribil vor ramane in SUA, linistirea jenanta a lui Joe Biden nu numai ca face Iranul mai puternic, ci face America mai putin sigura”. Pe Facebook, senatorul John Thune, un republican din Dakota de Sud, a spus ca sprijina eforturile de a aduce acasa americanii retinuti in strainatate, „dar Iranul va numara acum paleti de bani de rascumparare, punandu-si liderii intr-o pozitie mai buna pentru a dezvolta o arma nucleara si a finanta teroristi. Si pretul pentru eliberarea ostaticilor americani va creste doar.”
Luni, Casa Alba a anuntat o noua runda de sanctiuni impotriva fostului presedinte iranian Mahmoud Ahmadinejad, precum si a Ministerului de Informatii al Iranului, pentru implicarea lor in trecut in detentia pe nedrept a americanilor. Administratia Biden spera ca schimbul va permite alte deschideri diplomatice cu Iranul, in special in ceea ce priveste programul nuclear din ce in ce mai avansat al Iranului. Potrivit lui Kelsey Davenport, directorul pentru politica de neproliferare la Asociatia pentru Controlul Armelor, Teheranul a imbogatit acum uraniul cu peste 60% si – daca ar lua decizia politica de a construi o bomba – ar putea alimenta pana la trei arme nucleare. Oficialii de la Washington doreau de mult sa se ocupe cu Iranul de chestiuni regionale, cum ar fi atacurile prin procura ale Iranului asupra americanilor din Orientul Mijlociu si razboiul din Yemen intre factiunile rivale sustinute de Iran si Arabia Saudita. Statele Unite au avut mai putin spatiu de manevra in aceste probleme in timp ce americanii erau inchisi in Iran. Deci schimbul este un prim pas. Dar un pas foarte mic.
