Am asteptat cu foarte multa nerabdare primul roman SF al lui Karen Lord, scriitoarea din Barbados fiind deținatoarea uneia dintre cele mai interesante si mai proaspete voci literare aparute in SF&F in ultimii ani.

Universul din The Best of All Possible Worlds este interesant si se aseamana cu cel din seria Hainish a lui Le Guin, avind mai multe rase de oameni raspindite prin galaxie: Terrans, Sadiri, Ntshune, Zhinuvians. Una dintre acestea este Sadiri, cea mai dezvoltata si mai importanta datorita puterilor psihice pe care le poseda – in principal telepatie, puteri care-i ajuta sa fie atit diplomati foarte buni, cit si piloti neintrecuti, prin legaturile mentale pe care le pot dezvolta cu navele lor vii. Romanul incepe cu un genocid care distruge in totalitate planeta lor mama, Sadira, impreuna cu majoritatea rasei Sadiri. Cei care ramin sint in general diplomatii, pilotii sau oamenii de stiinta care se aflau pe alte planete, in general barbati. Se vor forma astfel expeditii care sa caute oamenii cu singe Sadiri pe celelalte planete locuite. Cygnus Beta, planeta unde se petrece actiunea cartii, este unica datorita faptului ca este un fel de margine a galaxiei plina de pionieri si refugiati de voie sau nevoie, apartinind tuturor raselor cunoscute. Astfel, Cygnus pare locul ideal unde Sadiri sa-si caute rudele pierdute si astfel sa-si refaca intr-o oarecare masura zestrea genetica.

Avind foarte multe asteptari dupa excelentul debut care a fost Redemption in Indigo, am fost mai mult decit dezamagit dupa ce am lecturat primele capitole ale acestei carti. Ma asteptam sa citesc un roman science-fiction scris de o autoare care este fizician de meserie si, in loc de asta, am primit citeva episoade din Firefly despre Vulcanieni, scrise parca de Ursula K. Le Guin. Firul  narativ mi-a parut mult prea fragmentat si brusc, science-fiction-ul doar o deghizare pentru fantasy, iar telepatia, empatia sau telekinezia distilate si folosite cu prea mult usurinta.

Insa toate aceste impresii au fost sterse cu buretele dupa jumatatea cartii, cu un minunat capitol in care personajele asista la o reprezentatie a operei Pagliacci. Cu acest capitol intitulat „Ridi, Pagliaccio”, totul incepe sa capete sens, toate partile care pina atunci pareau disparate incep sa se adune si sa functioneze ca unse impreuna, iar personajele, care erau destul de distante atit unele fata de celelalte, cit si fata de cititor, vor scoate la iveala toate legaturile formate imperceptibil in prima parte. Totusi, acest roman nu reușește sa scape complet de parfumul fantasy, dar lucrul acesta inceteaza sa mai fie deranjant in momentul in care iti dai seama cit de science-fiction foloseste Lord telepatia pentru a explora teme extrem de importante ca genocidul, rasismul sau rolul femeii si al barbatului in societate, in stilul celor mai bune lucrari ale lui Octavia Butler.

Mare parte din The Best of All Possible Worlds este narata la persoana intii de catre unul din participantii la expeditia de pe Cygnus: Grace Delarua, o cygniana impulsiva si tenace. In contrast cu Delarua, cealalta voce a romanului este cea a Consilierului Dllenakh, initiatorul proiectului de refacere a zestrei genetice, un Sadirian cu puteri telepatice impresionante. Insa aceasta este o voce la persoana a treia, extrem de potrivita pentru firea retrasa si cerebrala a rasei lui. Evolutia relatiei dintre ei, dintre gindirea cerebrala si cea impulsiva, dintre puterile empatice ale lui Delarua si cele telepatice ale lui Dllenakh, este unul dintre punctele forte ale cartii, explorind intr-un mod inedit, dar in acelasi timp extrem de natural si de cald, etica relatiilor interpersonale.

Odata cu disparitia prematura a Octaviei Butler, coroana acestui tip de science-fiction, asa zisul „soft SF”, inteligent, atent la toate nuantele sociale si la tot ceea ce reprezinta femeia, a ramas sa fie purtata de cel mai mare scriitor de SF in viata: Ursula K. Le Guin. Din fericire, o data cu aparitia lui Karen Lord, Nnedi Okorafor sau N.K. Jemisin, autoarea americana poate sa fie linistita, pentru ca urmasele ei sint in mare forma, iar soft SF-ul pare mai puternic ca niciodata.

P.S.: Pina in acest an, cind se implinesc 200 de ani de la publicarea romanului Mindrie si prejudecata, si pina cind nu am citit The Best of All Possible Worlds, nu mi-am dat seama cit de uriasa este influenta lui Jane Austen asupra a tot ceea ce inseamna literatura. Nici nu vreau sa ma gindesc cit de diferita si, cred eu, cit de urita ar fi fost fictiunea daca Austen nu ar fi existat. Sper ca si in urmatorii 200 de ani cartile ei minunate sa influenteze, infrumuseteze si imbogațeasca ceea ce vor citi nepotii, stranepotii sau post-umanii care vom fi devenit.