Atentie: acest articol contine un limbaj foarte puternic, care poate ofensa unii cititori.

Diavol! Pacient de cancer! Potirul cortului!

Motivul pentru care pot spune acest lucru este ca scriu in engleza, nu in finlandeza, olandeza sau franceza quebecoise.

S-ar putea sa credeti ca definitia cuvintelor „rele” ar fi similara in intreaga lume. Nu ai avea dreptate pe deplin. Limbajul puternic – injuraturi, limbaj, orice vrei sa-i spui – este special.

Daca limbajul de zi cu zi este ca scoarta terestra si solul in care ne gradinim vietile, un limbaj puternic este ca vulcanii si gheizerii care erup prin el din mantaua de dedesubt. Traditiile noastre sociale determina ce parti ale scoartei sunt punctele subtiri. Nu este suficient sa te simti puternic in legatura cu ceva; trebuie sa aiba o putere sociala dominanta si o structura de control atasata. Limbajul puternic implica adesea numirea lucrurilor pe care le doriti, dar nu ar trebui sa le doriti; cel putin, isi propune sa supere structurile de putere care pot parea putin prea arbitrare.

Tindem sa ne gandim la juramintele ca la o singura entitate, dar ele indeplinesc de fapt mai multe functii distincte. Steven Pinker, in The Stuff of Thought, enumera cinci moduri diferite pe care le putem jura: „descriptiv (Hai sa tragem), idiomatic (Este futut), abuziv (Fuck you …!), Emfatic (Acest lucru este al naibii de uimitor) si cathartic ( La dracu!!!).” Niciuna dintre aceste functii nu necesitainjuraturi. In Bikol (o limba din Filipine), exista un vocabular special pentru furie – multe cuvinte au cuvinte alternative care se refera la acelasi lucru, dar inseamna si ca esti suparat. In Luganda (o limba africana), puteti face un cuvant jignitor doar prin schimbarea prefixului clasei de substantiv – de la o clasa pentru persoane la o clasa pentru anumite tipuri de obiecte, de exemplu. In japoneza, poti insulta pe cineva rau doar folosind o forma inadecvata de „tine”.

Nu toate limbile tabu conteaza ca niste injuraturi. Unele limbaje tabu sunt inca un limbaj puternic, chiar daca nu ne gandim la asta ca la „injuraturi” – epitete rasiale, insulte bazate pe dizabilitati si orientare sexuala – dar unele se refera la lucruri pe care evitati sa le numiti din cauza puterii lor.

Cuvantul nostru „urs” provine dintr-un cuvant pentru „maro” care a fost folosit in locul numelui „adevarat” al animalului; nimeni nu a vrut sa-i spuna numele ca sa nu apara. In Africa de Sud, unele culturi au un discurs de „respect” care este impus femeilor in ceea ce priveste socrii lor: de exemplu, numele socrului lor este tabu, la fel ca orice cuvant care suna asa – dar asta nu Nu transforma numele socrului intr-o explozie pe care o striga atunci cand se ranesc.

Mama tuturor insultelor

Cuvintele pentru organele genitale sunt cel mai frecvent accent al limbajului puternic preferat, de tipul folosit in mod implicit pentru cele cinci functii ale lui Pinker. Puteti rosti numele organului masculin sau feminin atunci cand este iritat in China sau Rusia; in Italia, daca cineva te intrerupe in trafic, poti striga „ che cazzo ”, care ar putea fi tradus prin „Ce cocos!” Dar cuvantul pentru organul feminin este de obicei cel mai interzis. Penisurile sunt cheile puterii; vaginele trebuie tinute inchise, cu exceptia barbatului cu cheia potrivita. Oricat de puternic este vittu in finlandeza, totusi, franceza con si derivatele sale connard si connasse nu sunt mai puternice decat „ smucitul ” englezesc. Si in Rinconada Bikol, o limba a Filipinelor,buray ni nanya (vaginul mamei) este folosit in mod obisnuit, deoarece am putea folosi „Nucile!”

Sexul, desi dorit, este – in partea furioasa si agresiva a mintii – un act dominator, ceva efectuat asupra unui destinatar mai slab. Echivalentii functionali ai cuvantului F se gasesc in multe limbi. Acest lucru este destul de evident legat de agresiunea masculina. Femelele sunt distribuite intr-un rol supus. Dar si barbatii sunt atasati de mamele lor hranitoare (sa luam doar lucrurile freudiene citite, nu-i asa?). Astfel, cel mai transgresiv limbaj din multe culturi implica acte sexuale asupra mamei unei persoane (uneori specificandu-i organele genitale). Culturile in care mama figureaza cel mai puternic in limbajul rau, includ cele latine (mai putin franceza); de asemenea, slava, balcanica, araba chineza si vecine. Dupa cum se intampla, aceste culturi tind sa fie, de asemenea, familii extinse, mai degraba decat societati nucleare. Unele dintre juramintele F-word se raspandesc mai larg,qifsha a rapit „familia ta”), turca ( sulaleni sikeyim  „familia ta extinsa”), mandarina ( cao nǐ zǔzōng shiba dai  „stramosii tai pana la generatia a 18-a”).

Morala este un sistem de control care mentine dominatia masculina, dar si un anumit nivel de securitate pentru o sotie. Prostituatele sfideaza exclusivitatea sotiei si proprietatea unui barbat, probabil de ce cuvintele pentru „curva” sunt, de asemenea, un limbaj puternic foarte frecvent in multe parti ale lumii – si in unele limbi (cum ar fi Luganda) de ce sunt evitate cuvintele pentru organele genitale: prostituatele folosesc lor. De fapt, culturile care jura cel mai mult despre mame tind sa jure si despre prostituate. Nu figureaza cu adevarat in chineza, dar in intreaga lume slava cuvantul „curva” este un cuvant cheie puternic; Polonez Kurwa este tot-scop echivalent al F-cuvant . Spaniola are puta si hijo de puta , italiana are puttana, iar francezii incarca prostituate si bordeluri – si fecale.

Vorba murdara

Dintre culturile crestine, linia dintre cele care jura multe despre mame si curve si cele care nu seamana cu cea dintre cele in care Maria este co-star cu Iisus si cele in care face parte din distributia secundara. Mentionati mama unui barbat in Finlanda, de exemplu, si el va presupune mai probabil ca aveti o cearta personala cu ea decat ca incercati sa- l jigniti . Da, in Finlanda, termenul pentru genitalia feminina este unul dintre cele mai nepoliticoase cuvinte disponibile. Dar celelalte cuvinte mai nepoliticoase sunt saatana (Satana), perkele (diavol – convertit din numele unui zeu tunet pre-crestin) si helvetti (Iadul). Acestea sunt, de asemenea, setul preferat in suedeza, norvegiana si daneza.

Misionarii din foc si pucioasa au ars in ei frica de rau. O dovada directa similara a controlului bisericii apare putin in limba engleza (in urma cu secole, jurarea pe diferite parti ale corpului lui Hristos era cat se poate de rau; acum „al naibii” si „iadul” sunt inca neclare). Frantei i-ar putea placea chestiile si dezavantajele sale , dar in Quebec, care pana acum cateva decenii era puternic dominata de Biserica Catolica, o mare parte din limbajul puternic preferat este format din cuvinte pentru lucrurile pe care le veti gasi intr-o biserica: hostie (comuniunea consacrata) napolitane), tabernacol (unde il depozitati), ciboire (cu ce il purtati) si calice (potirul vinului).

Fecalele sunt preferate intr-un limbaj puternic in mai putine locuri decat va puteti astepta. Apare aici si colo: fijian si alte limbi austronesiene, araba si albaneza, pentru a numi cateva. In cercul britanic-francez-german, rahat , merde si ScheiBe sunt cuvinte proaste datorita controalelor sociale axate pe curatenie (ar trebui sa spunem retentie anala?). Dar in Suedia, desi s-ar putea sa spui sceneta atunci cand esti enervat, poti chiar sa o spui in fata bunicii tale. Alte tabuuri de curatenie figureaza in unele limbi. Carpele pe care le folositi pentru a va curata partea din spate sunt un limbaj deosebit de prost in patoisul jamaican.

Cateva locuri au o groaza speciala de boala. Puteti folosi „ holera! ”Ca o explozie cathartica in poloneza (daca sunteti de o generatie mai veche) si puteti dori holera cuiva in limba thailandeza. O mare parte a limbii puternice olandeze foloseste cancerul, holera si tifosul; daca doriti sa faceti ceva jignitor in olandeza, adaugati doar kanker . – „bolnav de cancer” este o insulta extrem de aspra. Sanatatea precara pare sa ii supere pe olandezi mai mult decat incalcarile codului moral.

Animalele pot fi si ele murdare si sunt folosite in multe insulte, dar animalele nu sunt in mod normal in apropierea structurilor de control social bazate pe moralitate, deci nu sunt de obicei ceea ce credem ca sunt cuvinte de injuratura – cu exceptia cazului in care provin din referinte voalate, ca cu mandarina guitou (capul de broasca testoasa, in picioare pentru penis). In mod similar, deficienta mentala este larg privita, dar, desi insultele echivalente cu „idiotul” sunt destul de frecvente, numai intr-o cultura precum japoneza se face unul dintre cele mai populare „cuvinte rele” ( baka ). Structurile de control social difera oarecum de la tara la tara, dar sunt, la urma urmei, dezvoltate de acelasi animal uman de pe aceeasi planeta. Este aceeasi magma care clocoteste.

Daca doriti sa comentati aceasta poveste sau orice altceva pe care l-ati vazut pe BBC Culture, accesati  pagina noastra de  Facebook sau trimiteti-ne un mesaj pe Twitter .

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR