Financial Times a anunțat clar la inceputul saptamanii: zona euro moare in 10 zile. Cel mult.

Era marginea prapastiei. Prabușirea Uniunii Europene inseamna haos economic global. Revolte civile. Foamete. Razboi. Nimeni nu scapa neatins: nici Rusia, nici China, nici Statele Unite. Nici macar ciobanul roman din varful muntelui. Guvernele, care dormisera inconștiente, au intrat in panica. Miercuri, bancile centrale au luat o decizie nemaiauzita: se vor tipari bani cu nemiluita. Care bani, in ce tara? In toate tarile. Nu mai avem bani sa ne platim datoriile? Dam drumul la tiparnițe. Inflație globala. Au batut palma si FED-ul american, și Banca Centrala Europeana, dar și China, Brazilia, Canada, Japonia.

Niciodata in istorie nu s-a mai luat o asemenea masura. Pentru ca niciodata nu a mai fost o asemenea criza. Globalizarea economiei inseamna si globalizarea crizelor, care cer soluții globale. Dar soluția asta, pe langa ca e globala, mai e si buna?

Inflația doar amana sfarșitul.

Inflația nu e o soluție: e o masura disperata, care a fost aplicata de sute de ori (si de sute de ani). Guvernele care au aplicat-o erau intotdeauna cu spatele la zid. S-a salvat vreunul in felul asta? Nici unul. De fiecare data rezultatul a fost același: dezastru social, revolte de strada, neincredere in moneda, blocarea schimburilor comerciale, reapariția trocului, șomaj in masa, explozia pieței negre, foamete, specula cu alimente. Știm cu toții efectiv sute de exemple (Romania 1946, Romania 1992, Romania 1996, Argentina 2010, Germania 1920, etc. etc.)

Inflația lovește exact in cetațenii care au economii in banci si in firmele care au profit. Si ii ajuta exact pe cei care au consumat in neștire, care au facut afaceri proaste si au datorii. In loc sa-si plateasca datoriile cu munca grea, or sa le plateasca cu hartii colorate.

Deci ii premiezi pe cei care te-au bagat in criza, si ii distrugi pe cei care ar fi putut sa te salveze.

Inflația e moarte. Reforma e viața.

Luni, guvernele se indreptau direct catre prapastie. Soluția logica era sa se opreasca si sa o ia in direcție opusa. Dar nu: miercuri, ele au gasit o metoda sa intinda o scandura deasupra prapastiei, ca sa mai mearga cațiva metri. Si cand se termina scandura? Dumnezeu cu mila!

Tony Crescenzi, strateg la Pimco a spus pe fața: “injecția de lichiditați nu e un substitut pentru masurile pe care Europa trebuie sa le ia ca sa-si rezolve problemele”. Mai ales ca “lichiditațile” nu sunt deloc lichiditați: sunt hartii colorate, fara valoare. In spatele banilor de azi nu mai sunt resurse, ca in trecut: nu mai e nimic. Economia globala ascunde in centru un mare vid.

Cauza crizei nu e lipsa de bani: asta e doar efectul. Cauza crizei e simpla: nimeni nu a mai avut chef sa munceasca. Toți au vrut program de lucru redus, pensie cat mai repede si distracție cat cuprinde: calatorii in strainatate, case, mașini, electronice. Si nici un guvern n-are curaj sa puna piciorul in prag si sa taie petrecerea.

Așa ca inflația e un medicament care nu trateaza boala: ci doar amorțește durerile. Pentru cat timp?

Sfarșitul a fost amanat cu cel mult 6 luni.

Devalorizarea controlata a tuturor monedelor naționale simultan, va permite ascunderea inflației pentru o perioada. Raportul intre euro/dolar/yen va fi pastrat cu grija (doar yuanul chinez se va aprecia). Televiziunile si marile ziare vor fi strict controlate, ca sa nu puna intrebari. Pesimismul va fi interzis. Investitorilor li se va da astfel impresia stabilitații. Daca totul se prabușește cu aceeași viteza, prima impresie este ca stai pe loc.

Dar e doar o iluzie. In cateva luni, oamenii or sa-si dea seama de realitate. Or sa vada cata mancare mai pot sa cumpere dintr-un salariu. Si atunci va incepe panica.

Cum ne salvam banii?

Toate monedele se prabușesc (cu excepția yuanului chinezesc). Comerțul se intoarce la troc. Ce poate mai sa faca cineva care are economii in banca? Multe:

Sa-i cheltuiasca acum si sa scape de griji. Sa cumpere yuani. Totuși, chinezii sunt imprevizibili: poate decid sa-si schimbe moneda peste noapte. O stabilizare v-ar lasa faliți. Sa cumpere aur. Dar toata lumea o sa faca la fel. In plus, aurul nu se poate manca, iar mancarea va fi o problema in anii urmatori. Sa investeasca in producția de mancare. Fie ca o va produce chiar el, fie ca cumpara acțiuni la un producator de alimente. De preferat unul care ofera alimente de proasta calitate, otravitoare chiar, dar ieftine. Producatorii “morali” vor disparea, impreuna cu banii voștri. Pariați pe imoralitate si pe dorința de profit. Compania americana Monsanto e excelenta. Sa cumpere droguri. Ce alta marfa se mai vinde neschimbata, de 3000 de ani? Același hașiș care se consuma in Imperiul Persan, se consuma și azi in New York. In plus, drogurile sunt destul de scumpe, ocupa un spațiu relativ mic si mai ales, pot fi ușor schimbate pe mancare (spre deosebire de aur). Consumul de droguri creste in perioadele de saracie si disperare, așa ca n-o sa duceți lipsa de clienți. Sa investeasca in orice afacere bazata pe disperarea populației si pe dorința de a se imbogați rapid. De pilda, concursurile televizate care promit caștiguri imense, cu condiția sa platești o mica taxa de participare. Aceste concursuri au o popularitate enorma exact in tarile sarace: Malaiezia, India, Pakistan. Iar pe viitor, toate tarile vor fi pline de sarantoci disperați.

Concluzie: nu uitați ca te imbogațești, daca iei ultimul ban al celui sarac. Iar viitorul pregatește un val uriaș de saraci: deci un val uriaș de bani. Un ocean de oportunitați. Așa ca fiți optimiști: criza e de fapt excelenta.

Trebuie doar sa va gasiți o nișa. Și s-o gasiți inaintea altora.