E foarte greu sa vii dupa autorii unei carți, care și-au marturisit mai mult sau mai puțin amanunțit aventurile legate de propriile procese de creație, și sa spui ceva cit de cit interesant, cind singura ta contribuție la volumul respectiv s-a manifestat  prin lecturarea in avans a textelor din sumar și prin incercarea de a-i face și pe alții sa ințeleaga (eventual sa le și placa) ceea ce citesc, dupa ce au cumparat cartea! Scop in care mie mi s-a atribuit scrierea a ceea ce foarte pompos editorul vrea sa denumeasca „prefața”, dar pe care eu – Stan Pațitul fiind de prin alte imprejurari! – m-aș mulțumi sa-l intitulez simplu: „Cuvint inainte”.

Cum e deci sa scrii fie și un „cuvint inainte”, la un volum care are ambiția (declarata de altminteri, sus și tare, chiar de pe prima coperta) de a constitui „A doua revoluție” din SF-ul romanesc? (Prima fiind – banuiesc – un volum aparut prin anii ’90 și intitulat Motocentauri pe acoperișul lumii, in care se incerca promovarea unui soi de cyberpunk romanesc – cu un efect limitat, dupa opinia mea.) Va spun eu: e al naibii de greu!

In primul rind, e vorba de tema: steampunk… Frumoasa cind o scriu, o deseneaza sau o filmeaza alții, de prin locuri unde locomotiva cu aburi, apa calda curenta sau blocurile cu mai mult de zece etaje existau inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, dar al dracului de greu de indeplinit la noi, intr-o Romanie unde chiar și in anul de grație 2011 exista locuri in care electricitatea și canalizarea intruchipeaza cel mai pur science-fiction. Marturisesc cinstit ca n-am avut incredere in demersul propus de editura Millennium Books, cu atit mai puțin cu cit editorul ales, deși un foarte bun blogger și un comentator avizat al genului, parea oarecum in afara curentului principal al meseriei numita „literatura”. Un steampunk romanesc mi se parea ca s-ar reduce la un soi de Alte Romanii – o incercare interesanta de a recrea portretul frumoasei noastre țarișoare pe coordonatele unor universuri alternative, poate mai bune (sau poate nu…) decit acela mizerabil in care traim acum. Incercare petrecuta și ea cu destula vreme in urma, și ale carei singure urmari au fost citeva volume de-a dreptul superbe semnate de Radu Pavel Gheo, Voicu Bugariu (și sub pseudonimul Roberto R. Grant) sau Liviu Radu. Atit insa…

In al doilea rind, era vorba de limitarea suplimentara data de scrisul pe o tema data… De-a lungul trecerii mele prin sistemul editorial romanesc, de foarte multe ori pina acum mi-a fost dat sa constat ca autorii romani nu știu sa scrie la comanda, pe o tema data sau pentru a se incadra intr-un termen anume. Ceea ce nu presupune neaparat lipsa de profesionalism, ci mai degraba lipsa sistemului anume creat (cum se intimpla in Vest), pentru a valorifica acel profesionalism. Nu știm pentru ca nu ni se cere, nu ni se cere – nu se creeaza automatismele, nu avem automatisme – nu putem intra in adevarata industrie a editarii de literatura. Sau daca o facem, ne bazam mai mult de inzestrarea nativa, pe intuiție ori pe noroc, nimic din toate acestea neavind legatura cu meseria de scriitor – adica acel om care traiește din scris! Cit despre documentare, ce sa mai vorbim…

In al treilea rind (și asta va fi ultimul, caci nu vreau sa va stresez prea mult, mai bine citiți cartea), nici o antologie sau culegere de mai mulți autori din ultimii 20 de ani nu a reușit sa se ridice la inalțimea așteptarilor, din punctul de vedere al omogenitații valorilor aflate in cuprins. Decalajele au fost uneori atit de mari, incit titluri foarte promițatoare de altfel au sfirșit in sertarele uitarii publice, chiar daca unele povestiri sau nuvele și-au croit drum singure pina la conștiința cititorului – cu mai mult sau mai puțin succes, dupa caz și conjunctura…

Acestea erau cele trei „pietre de incercare” pentru care eram convins ca antologia Steampunk va avea și ea o soarta similara. Dar, știți cum imi place mie sa spun: „nimeni nu-i profet in țara lui!”

S-a dovedit – din aceasta excelenta inițiativa a editurii de a publica articole despre culisele procesului de creație a carții, sub genericul „Making of Steampunk” – un  fapt, și anume ca autorii selectați au o cu totul alta mentalitate decit restul colegilor lor din SF-ul romanesc. Au luat tema in serios, s-au documentat, au invațat, au cercetat exemplele altora, iar unde n-au știut, au… inventat – caci doar de-aia sint autori de literatura! Pentru mine, procesul crearii acestei carți este chiar mai important decit cartea in sine. Pentru ca dovedește ca avem un grup de scriitori maturi, care devin din ce in mai profesioniști pe zi ce trece, putind aborda orice tematica literara (chiar daca aceasta se afla la confluența mai multor genuri), și care – stilistic vorbind – pot lupta de la egal la egal cu orice creator de mainstream de succes, impunind la rindul lor science-fictionul ca literatura. Ceea ce ne și dorim, nu-i așa?

Steampunk este o carte mult mai omogena decit tot ce-am citit pina acum in cazul unei antologii sau culegeri cu mai mulți autori, in pofida diversitații stilistice a prozelor. Valoarea este insa una asemanatoare, de unde și impresia de construcție temeinica, bine facuta. Surprinzatoare ca idei și stil, potrivit de lungi sau de scurte, cu umor sau gravitate, uneori lente, alteori debordind de acțiune, inșirindu-se de la abordari de tip horror pina la sfatoșenii de gen fantasy, aceasta culegere de povestiri scrisa de zece dintre cei mai prețuiți autori autohtoni de science-fiction chiar va fi – dupa parerea mea – ceea ce-și dorește: o „a doua revoluție”. Revoluția Steampunk…

Dar mai bine sa va las placerea de a o citi singuri. Colegii mei de sumar deja v-au oferit o sumedenie de indicii menite sa va trezeasca interesul. Mie nu-mi ramine decit sa strig:

„La bulivar, fochist! La bulivar!…”