In urma cu doua decenii, HIV se raspandea in Africa ca flacarile peste un lac de benzina. In unele tari, mai mult de un sfert dintre adulti au fost infectati.
De ce, atunci, SIDA este inca principala cauza de deces pentru femeile africane si numarul trei pentru femeile cu varsta cuprinsa intre 15 si 49 de ani din intreaga lume? Raspunsul este ca, desi 30 de milioane de persoane cu HIV iau pastile, 9 milioane nu. Cei care nu stiu ca au virusul il pot transmite cu usurinta mai departe: 1,3 milioane de oameni au fost proaspat infectati anul trecut si 630.000 au murit din cauza bolii, care distruge sistemul imunitar.
ONU si-a stabilit obiectivul de a pune capat SIDA ca amenintare pentru sanatatea publica pana in 2030. In mod ideal, cineva ar inventa un leac sau un vaccin, dar nici unul nu este probabil in curand. Deci doua abordari trebuie urmarite simultan. In primul rand, gasiti oameni care sunt HIV pozitivi, dar care nu stiu acest lucru si oferiti-le medicamente pentru a-i mentine sanatosi si neinfectiosi. Si in al doilea rand, impiedicati oamenii neinfectati sa prinda virusul.
Toate acestea ar putea fi realizate, teoretic, cu tehnologia existenta. Dar a convinge oamenii sa fie testati este greu. Persoanele cu HIV pot sa nu prezinte simptome de ani de zile, iar barbatii sunt adesea reticenti sa viziteze o clinica atunci cand se simt bine. In ceea ce priveste prevenirea, prezervativele functioneaza, dar numai atunci cand oamenii le folosesc, ceea ce multi nu. Deci, un alt instrument genereaza entuziasm: profilaxia pre-expunere sau PrEP. Astazi, aceasta inseamna o pastila zilnica care reduce drastic sansele de a contracta HIV in timpul sexului. Functioneaza pentru barbatii gay din tarile bogate, dar este suboptim pentru cel mai mare grup cu risc ridicat: femeile heterosexuale din locurile sarace unde HIV este comun. Luarea zilnica a unei pastile este o bataie de cap si greu de ascuns unui iubit gelos intr-o casa inghesuita.
O injectie de lunga durata ar fi mai discreta, mai putin deranjata si, spre deosebire de prezervativ, nu necesita negocieri cu un partener recalcitrant. ViiV, o firma britanica de medicamente, ofera un nou jab care dureaza doua luni si l-a licentiat producatorilor de generice. Gilead, o firma americana, testeaza un medicament care ar putea dura sase luni.
Unele state si ONG ofera deja profilaxie consumatorilor de droguri prin injectare si lucratorilor sexuali. Daca injectia de sase luni functioneaza, ar trebui sa fie oferita in mod obisnuit adolescentelor din tarile cu risc ridicat (o cincime dintre adultii din Africa de Sud sunt HIV pozitivi). Loviturile in masa in scoli ar fi controversate, dar probabil eficiente.
Este putin probabil ca tinerii care inca nu fac sex sa aiba virusul. In Africa sub-sahariana, fetele sunt cele care de obicei o primesc primele, dormind cu barbati mai in varsta (care, spre deosebire de scolari, pot plati pentru intalniri). Cand fetele sunt mai mari, o transmit partenerilor mai apropiati de varsta lor. Daca transmiterea de la „sugar daddies” la adolescenti este intrerupta, o cohorta de varsta mai tanara ar putea creste practic fara virusi.
Preturile medicamentelor vor trebui negociate. Dar fiecare noua infectie inseamna o viata de tratament, care costa in medie 380.000 USD in tarile bogate si 5.000 USD in cele sarace. Deci, ar trebui sa fie posibil sa se conceapa un program care sa economiseasca bani pe termen lung. Donatorii pot face o afacere grea cumparand PrEP in vrac.
Dimensiunea premiului face ca unii republicani sa blocheze reautorizarea PEPFAR, programul global SIDA al Americii, care expira pe 30 septembrie. (Unii obiecteaza ca nu impiedica beneficiarii sa mentioneze avortul.) Ar trebui sa aleaga o alta lupta. Dupa cum spune George W. Bush, fondatorul PEPFAR: niciun program nu poate fi mai pro-viata decat unul care salveaza milioane.
