De cand Rishi Sunak a devenit prim-ministru al Marii Britanii, in urma cu aproape un an, in mijlocul unei crize financiare nationale, mandatul sau de premier a fost definit prin incercarea de a face lucrurile sa dispara.
El vrea ca inflatia sa se reduca la jumatate. El vrea sa se micsoreze listele gigantice de asteptare pentru tratament de la Serviciul National de Sanatate. El vrea ca refugiatii sa nu isi mai riste viata trecand Canalul Manecii cu barci gonflabile nesigure. Vrea sa faca din criza climatica problema altcuiva. Marti seara, BBC a raportat ca Sunak se pregateste fie sa renunte, fie sa renunte la unele dintre cele mai importante politici ale tarii de reducere a emisiilor de carbon: interzicerea vanzarii de masini noi pe benzina si diesel va aluneca la 2035, din 2030, in timp ce alte planuri de eliminare treptata a cazanelor pe gaz si ulei ar fi relaxate. Intr-un mod neobisnuit, Raspunsul tarziu in noapte la informatiile scurse, Sunak a insistat ca Marea Britanie este inca angajata sa atinga „Net Zero pana in 2050. . . dar facand acest lucru intr-un mod mai bun, mai proportional.”
Daca palmaresul Sunak in materie de clima este ceva de urmat, atunci „proportional” inseamna noi licente pentru explorarea petrolului si gazelor in Marea Nordului; Prima noua mina de carbune de adancime din Marea Britanie timp de treizeci de ani, care a fost aprobata in decembrie anul trecut; si eliminarea unei game de stimulente pentru imbunatatirea izolatiei locuintelor sau pentru trecerea la vehicule electrice, pe care Sunak le-a supravegheat in calitate de Cancelar al Fiscului al lui Boris Johnson. Sunak nu pare sa ia niciodata in serios viitorul planetei. Johnson, ca sa-i dea cuvenitul, si-a adus buzna obisnuita, superficiala. In 2021, Johnson a tratat summitul COP 26 privind schimbarile climatice, de la Glasgow, cu bucuriile egoismului si farmecului sau maniacal. In 2022, la cateva saptamani dupa ce a devenit prim-ministru, Sunak a trebuit sa fie rusinat de colegii de partid si de criticile internationale pentru a participa la COP27, in Sharm el-Sheikh, deloc.
De cand Sunak a preluat mandatul, in mod implicit (nu a existat niciun concurs de conducere, dupa arderea politica spontana a premierului Liz Truss), a avut loc un exod treptat, dar furios, al politicienilor conservatori sau al oficialitatilor tulburate de indiferenta administratiei sale fata de criza climatica. — o problema care impune un consens larg in randul publicului britanic. (Conform Biroului pentru Statistica Nationala, un procent constant de saptezeci si cinci la suta dintre britanici, cu varsta de peste saisprezece ani, se descriu ca fiind „foarte sau oarecum” ingrijorati de schimbarile climatice). In iunie, Lord Deben, presedintele Comitetului pentru Schimbarile Climatice din Marea Britanie, un organism independent care raporteaza despre progresul – sau lipsa – a guvernului fata de angajamentele sale privind schimbarile climatice, a avertizat Sunak ca Marea Britanie „si-a pierdut conducerea clara in materie de clima globala” si ca ramane in urma fata de Statele Unite si Europa in tranzitia sa catre o economie cu emisii scazute de carbon. Deben are optzeci si trei de ani si a fost ministru al Mediului sub Margaret Thatcher. „Copiii nostri nu ne vor ierta daca le lasam o lume de caldura ofilita si furtuni devastatoare, in care nivelul marii creste si temperaturile extreme obliga milioane de oameni sa se mute, deoarece tarile lor nu mai sunt locuibile”, a scris el intr-o scrisoare publica catre Sunak. „Nimeni dintre noi nu ne poate evita responsabilitatea. Intarzierea nu este o optiune.” „Copiii nostri nu ne vor ierta daca le lasam o lume de caldura ofilita si furtuni devastatoare, in care nivelul marii creste si temperaturile extreme obliga milioane de oameni sa se mute, deoarece tarile lor nu mai sunt locuibile”, a scris el intr-o scrisoare publica catre Sunak. „Nimeni dintre noi nu ne poate evita responsabilitatea. Intarzierea nu este o optiune.” „Copiii nostri nu ne vor ierta daca le lasam o lume de caldura ofilita si furtuni devastatoare, in care nivelul marii creste si temperaturile extreme obliga milioane de oameni sa se mute, deoarece tarile lor nu mai sunt locuibile”, a scris el intr-o scrisoare publica catre Sunak. „Nimeni dintre noi nu ne poate evita responsabilitatea. Intarzierea nu este o optiune.”
La prima vedere, desconsiderarea lui Sunak fata de cea mai mare provocare politica a umanitatii este greu de inteles. Indiferent de pagubele pe care le-a facut, ingrijirea mediului si reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera au fost incluse in politica partidului conservator inca de la sfarsitul anilor optzeci. In noiembrie 1989, Thatcher, care s-a pregatit ca cercetator in chimie, a avertizat Adunarea Generala a Natiunilor Unite despre „pericolul insidios” al schimbarilor climatice si „perspectiva unei daune iremediabile aduse atmosferei, oceanelor si pamantului insusi”. Sunak este un tehnocrat. Marca lui politica, asa cum este, este a unui frate cu tehnologie pornit, care isi deruleaza drumul prin Financial Times. Are patruzeci si trei de ani. Are un MBA de la Stanford. Ii place sa vorbeasca despre AI
Pe masura ce a aparut marti seara vestea despre retragerea lui Sunak din ambitiile guvernamentale in materie de clima, a fost posibil sa se simta socul institutiilor financiare, producatorilor, specialistilor in domeniul climei si colegilor conservatori care se simt parasiti de unul dintre ei. „Tocmai am iesit de la o intalnire in care o parte din economia britanica a fost asigurata de ministri ca zero net era o prioritate de top si ca stabilitatea politicii era cruciala pentru investitori”, Emma Pinchbeck, directorul executiv al Energy UK, care reprezinta partea tarii. industria energetica, a declarat pentru The Guardian.„Acum asta.” Lisa Brankin, presedintele Ford UK, care a investit peste cinci sute de milioane de dolari in fabricile sale de masini britanice pentru a face fata renuntarii treptate in 2030 a masinilor noi pe benzina si diesel, si-a exprimat consternarea: „Afacerea noastra are nevoie de trei lucruri de la Guvernul Marii Britanii: ambitie, angajament si consecventa. O relaxare a anului 2030 le-ar submina pe toate trei.”
Cea mai plauzibila explicatie pentru decizia lui Sunak este ca este o pozitie politica rusinoasa. Una dintre partile deprimante ale incercarii de a explica politica britanica contemporana este sa fii sincer cu privire la cat de mic de minte si de contingent este. In iulie, conservatorii au castigat alegerile partiale in Uxbridge si South Ruislip, fostul scaun parlamentar al lui Johnson, in vestul Londrei. Desi partidul a tinut Uxbridge de mai bine de cincizeci de ani, a fost un succes electoral rar pentru Sunak. (Conservatorii sunt cu aproximativ douazeci de puncte in urma fata de sondajele de opinie si au pierdut o gramada de concursuri similare de cand a preluat mandatul.) Victoria din suburbia Uxbridge a fost atribuita unei campanii locale viguroase impotriva Zonei Ultra Low Emission din Londra, o taxa zilnica aplicata oamenilor. conducerea masinilor mai vechi, poluante, care s-a extins recent pentru a acoperi intregul oras. Sunak se confrunta cu alegeri generale, cel mai probabil in primavara anului viitor, pe care se asteapta sa le piarda. Atingerea nelinistii publice cu privire la costurile pe termen scurt ale decarbonizarii economiei (in loc sa incerce sa faca ceva in acest sens) este acum o problema pe care conservatorii spera sa o exploateze impotriva Partidului Laburist al lui Keir Starmer, care este timid si se sperie usor de astfel de lucruri. . Colegii de dreapta mai nihilisti ai lui Sunak au intervenit cu nerabdare in spatele schimbarii politicii. „Nu vom salva planeta falimentand poporul britanic”, a declarat miercuri dimineata Suella Braverman, ministrul de interne si spiritul emotionant din spatele noilor politici inumane ale guvernului fata de refugiati. Jacob Rees-Mogg, Brexiteer-ul sonor care a servit, pe scurt, ca secretar de afaceri al lui Truss, a spus ca alegatorii sai nu vor sa fie saraci si reci. Rees-Mogg,
Sunak planuise sa tina un discurs in care sa explice abordarea sa mai proportionala fata de urgenta climatica mai tarziu in cursul saptamanii. Dar ciclul de stiri, ca un ocean care se incalzeste sau un incendiu, nu se conformeaza intotdeauna cu planurile unui politician. In schimb, a fost aruncat intr-o intalnire de urgenta a cabinetului sau si la o adresa, in Downing Street, miercuri dupa-amiaza. „Am ajuns intr-un consens cu privire la viitorul tarii noastre de care nimeni nu pare sa fie multumit”, a spus Sunak, vorbind de la un pupitru decorat cu sloganul „Decizii pe termen lung pentru un viitor mai luminos”.
Sunak a cerut onestitate cu privire la costurile decarbonizarii economiei si a exclus cateva idei de politica infricosatoare pe care nimeni nu le-a sugerat in mod serios: taxe punitive mari pe calatoriile aeriene; carpooling obligatoriu; o taxa speciala pe carne. „Aceasta dezbatere are nevoie de mai multa claritate, nu de mai multa emotie”, a spus prim-ministrul, la scurt timp dupa ce a descris Marea Britanie – care in 2020 a avut emisii de carbon pe cap de locuitor mai mari decat Franta, Spania sau Suedia si este al doilea cel mai mare extractor de fosile din Europa. combustibili – ca „atat de departe in fata fiecarei tari din lume”. Apoi a alunecat cu vestea buna: „Vom usura tranzitia la vehiculele electrice”, impreuna cu casarea sau anularea diferitelor alte masuri pentru a imbunatati performanta energetica a fondului de locuinte in general vechi si slab izolat din Marea Britanie. In cele din urma, Sunak ar putea argumenta ca schimbarile nu sunt atat de dramatice. Amanarea retragerii treptate a Marii Britanii a masinilor pe benzina si diesel pana in 2035 nu face decat sa o mute din clubul celor mai performanti din tari precum Singapore si Norvegia si sa intre in compania Germaniei, Canadei si statului New York. Dar in cuvintele lui era si soapta de abdicare morala. „Cand ponderea noastra din emisiile globale este mai mica de unu la suta, cum poate fi corect ca cetatenilor britanici sa li se spuna acum sa sacrifice si mai mult decat altii?” intreba Sunak. De ce, de fapt, sa sacrifici ceva? Acesta a fost intotdeauna argumentul nerusinat al natiunilor bogate si poluante in politica schimbarilor climatice, iar Sunak nu s-a scapat deloc de el. El vrea mai mult timp. Toti facem. Nu inseamna ca o va primi. ♦ Amanarea retragerii treptate a Marii Britanii a masinilor pe benzina si diesel pana in 2035 nu face decat sa o mute din clubul celor mai performanti din tari precum Singapore si Norvegia si sa intre in compania Germaniei, Canadei si statului New York. Dar in cuvintele lui era si soapta de abdicare morala. „Cand ponderea noastra din emisiile globale este mai mica de unu la suta, cum poate fi corect ca cetatenilor britanici sa li se spuna acum sa sacrifice si mai mult decat altii?” intreba Sunak. De ce, de fapt, sa sacrifici ceva? Acesta a fost intotdeauna argumentul nerusinat al natiunilor bogate si poluante in politica schimbarilor climatice, iar Sunak nu s-a scapat deloc de el. El vrea mai mult timp. Toti facem. Nu inseamna ca o va primi. ♦ Amanarea retragerii treptate a Marii Britanii a masinilor pe benzina si diesel pana in 2035 nu face decat sa o mute din clubul celor mai performanti din tari precum Singapore si Norvegia si sa intre in compania Germaniei, Canadei si statului New York. Dar in cuvintele lui era si soapta de abdicare morala. „Cand ponderea noastra din emisiile globale este mai mica de unu la suta, cum poate fi corect ca cetatenilor britanici sa li se spuna acum sa sacrifice si mai mult decat altii?” intreba Sunak. De ce, de fapt, sa sacrifici ceva? Acesta a fost intotdeauna argumentul nerusinat al natiunilor bogate si poluante in politica schimbarilor climatice, iar Sunak nu s-a scapat deloc de el. El vrea mai mult timp. Toti facem. Nu inseamna ca o va primi. ♦ Canada si statul New York. Dar in cuvintele lui era si soapta de abdicare morala. „Cand ponderea noastra din emisiile globale este mai mica de unu la suta, cum poate fi corect ca cetatenilor britanici sa li se spuna acum sa sacrifice si mai mult decat altii?” intreba Sunak. De ce, de fapt, sa sacrifici ceva? Acesta a fost intotdeauna argumentul nerusinat al natiunilor bogate si poluante in politica schimbarilor climatice, iar Sunak nu s-a scapat deloc de el. El vrea mai mult timp. Toti facem. Nu inseamna ca o va primi. ♦ Canada si statul New York. Dar in cuvintele lui era si soapta de abdicare morala. „Cand ponderea noastra din emisiile globale este mai mica de unu la suta, cum poate fi corect ca cetatenilor britanici sa li se spuna acum sa sacrifice si mai mult decat altii?” intreba Sunak. De ce, de fapt, sa sacrifici ceva? Acesta a fost intotdeauna argumentul nerusinat al natiunilor bogate si poluante in politica schimbarilor climatice, iar Sunak nu s-a scapat deloc de el. El vrea mai mult timp. Toti facem. Nu inseamna ca o va primi. ♦ sacrifica ceva? Acesta a fost intotdeauna argumentul nerusinat al natiunilor bogate si poluante in politica schimbarilor climatice, iar Sunak nu s-a scapat deloc de el. El vrea mai mult timp. Toti facem. Nu inseamna ca o va primi. ♦ sacrifica ceva? Acesta a fost intotdeauna argumentul nerusinat al natiunilor bogate si poluante in politica schimbarilor climatice, iar Sunak nu s-a scapat deloc de el. El vrea mai mult timp. Toti facem. Nu inseamna ca o va primi. ♦
