Cresterea rapida a criptomonedelor si a jetoanelor virtuale nefungibile a dominat titlurile de stiri in ultimii ani. Dar nu multi ar putea vedea cum aceste aplicatii moderne se conecteaza impreuna intr-o idee mai larga, prezentata de unii ca urmatoarea iteratie a internetului – Web3.
Exista multe conceptii gresite in jurul acestui termen agitat (si, sincer, neclar), inclusiv combinarea Web3 cu Web 3.0. Iata ce trebuie sa stiti despre acesti termeni.
Ce este Web3?
Deoarece Web3 este inca o miscare in curs de dezvoltare, nu exista un acord universal intre experti cu privire la definitia sa. Mai simplu spus, Web3 este conceput a fi un „ecosistem web descentralizat”, dand putere utilizatorilor sa ocoleasca paznicii de internet si sa pastreze dreptul de proprietate asupra datelor lor.
Acest lucru s-ar face prin blockchain; in loc sa se bazeze pe servere unice si baze de date centralizate, Web3 ar rula din registre publice in care datele sunt stocate in retele de calculatoare care sunt inlantuite.
Un Web3 descentralizat ar schimba fundamental modul in care functioneaza internetul – institutiile financiare si companiile de tehnologie nu ar mai trebui sa fie intermediari ai experientelor noastre online.
Dupa cum a spus un reporter de afaceri:
„Intr-o lume Web3, oamenii isi controleaza propriile date si trec de la retelele de socializare la e-mail la cumparaturi folosind un singur cont personalizat, creand o inregistrare publica pe blockchain a intregii activitati.”
Infrastructura bazata pe blockchain a lui Web3 ar deschide posibilitati interesante prin introducerea erei „economiei de simboluri”. Economia de jetoane ar permite utilizatorilor sa-si monetizeze datele, oferindu-le jetoane pentru interactiunile lor online. Aceste jetoane ar putea oferi utilizatorilor avantaje sau beneficii, inclusiv mize de proprietate asupra platformelor de continut sau drepturi de vot in comunitatile online.
Pentru a intelege mai bine Web3, va ajuta sa faceti un pas inapoi si sa vedeti cum internetul a devenit ceea ce este acum.
Web 1.0: Web-ul „numai citire”.
Informaticianul Tim Berners-Lee este creditat cu inventarea retelei World Wide Web in 1989, care a permis oamenilor sa hiperlinkeze paginile statice de informatii pe site-uri web accesibile prin intermediul browserelor de internet.
Berners-Lee explora modalitati mai eficiente pentru ca cercetatorii din diferite institutii sa faca schimb de informatii. In 1991, a lansat primul site web din lume, care ofera instructiuni despre utilizarea internetului.
Aceste site-uri web de baza „numai in citire” erau gestionate de webmasteri care erau responsabili cu actualizarea utilizatorilor si gestionarea informatiilor. In 1992, existau 10 site-uri web. Pana in 1994, dupa ce web-ul a intrat in domeniul public, erau 3.000.
Cand Google a sosit in 1996, erau doua milioane. Anul trecut, au existat aproximativ 1,2 miliarde de site-uri web, desi se estimeaza ca doar 17% sunt inca active.
Web 2.0: Web-ul social
Urmatoarea schimbare majora pentru internet a vazut-o sa se dezvolte de la un „web numai pentru citire” la locul in care ne aflam in prezent – un „web pentru citire-scriere”. Site-urile web au devenit mai dinamice si mai interactive. Oamenii au devenit participanti in masa la generarea de continut prin servicii gazduite precum Wikipedia, Blogger, Flickr si Tumblr.
Ideea „Web 2.0” a castigat popularitate dupa ce editorul de tehnologie Tim O’Reilly a popularizat termenul in 2004.
Mai tarziu, platformele de social media precum Facebook, YouTube, Twitter si Instagram si cresterea aplicatiilor mobile au condus la o conectivitate de neegalat, desi prin platforme distincte. Aceste platforme sunt cunoscute sub numele de gradini cu pereti, deoarece companiile lor mama reglementeaza strict ceea ce utilizatorii sunt capabili sa faca si nu exista un schimb de informatii intre serviciile concurente.
Companii de tehnologie precum Amazon, Google si Apple sunt profund incorporate in fiecare aspect al vietii noastre, de la modul in care stocam si platim pentru continutul nostru pana la datele personale pe care le oferim (uneori fara stirea noastra) pentru a le folosi produsele.
Web3 vs. Web 3.0
Acest lucru ne duce la urmatoarea faza a internetului, in care multi doresc sa reia controlul de la entitatile care au ajuns sa-l hegemonizeze.
Termenii Web3 si Web 3.0 sunt adesea folositi interschimbabil, dar sunt concepte diferite.
Web3 este trecerea catre un internet descentralizat construit pe blockchain. Web 3.0, pe de alta parte, se regaseste in viziunea originala a lui Berners-Lee pentru internet ca o colectie de site-uri web care leaga totul impreuna la nivel de date.
Internetul nostru actual poate fi considerat ca un depozit de documente gigantic. Calculatoarele sunt capabile sa recupereze informatii pentru noi atunci cand le cerem, dar nu sunt capabile sa inteleaga sensul mai profund din spatele solicitarilor noastre.
Informatiile sunt, de asemenea, izolate in servere separate. Progresele in programare, procesarea limbajului natural, invatarea automata si inteligenta artificiala ar permite computerelor sa discearna si sa proceseze informatiile intr-un mod mai „uman”, conducand la descoperirea de continut, partajarea si analizarea datelor mai eficiente si eficiente. Acesta este cunoscut sub numele de „web semantic” sau web „citire-scriere-executie”.
In lumea Web 3.0 a lui Berners-Lee, informatiile ar fi stocate in baze de date numite Solid Pods, care ar fi detinute de utilizatori individuali. Desi aceasta este o abordare mai centralizata decat utilizarea blockchain de catre Web3, ar permite ca datele sa fie schimbate mai rapid, deoarece nu ar fi distribuite in mai multe locuri.
Ar permite, de exemplu, sa fie conectate profilurile de retele sociale ale unui utilizator, astfel incat actualizarea informatiilor personale de pe unul sa le actualizeze automat pe celelalte.
Urmatoarea era a internetului
Web3 si Web 3.0 sunt adesea amestecate, deoarece urmatoarea era a internetului va prezenta probabil elemente ale ambelor miscari – aplicatii web semantice, date legate si o economie blockchain. Nu este greu de inteles de ce au loc investitii semnificative in acest spatiu.
Dar vedem doar varful aisbergului cand vine vorba de problemele logistice si implicatiile legale. Guvernele trebuie sa dezvolte noi reglementari pentru orice, de la impozitarea vanzarilor de active digitale la protectia consumatorilor pana la preocuparile complexe de confidentialitate si piraterie ale datelor conectate.
Exista, de asemenea, critici care sustin ca Web3, in special, este doar o rebranding contradictorie a criptomonedei, care nu va democratiza internetul. Desi este clar ca am ajuns la pragul unei noi ere a internetului, oricine poate ghici ce se intampla atunci cand trecem prin acea usa.
