Decuplarea salariilor de productivitate – fenomen larg raspandit, cresterea salariilor ramanand in urma productivitatii in ultimele decenii – nu a fost doar o preocupare pentru sindicate, ci si din ce in ce mai mult pentru factorii de decizie politica
Relatia dintre productivitate si salarii este o problema centrala pentru o distributie echitabila intre munca si capital. Sindicatele sunt dornice sa aplice un mecanism de stabilire a salariilor care sa tina seama de realitatile economice, sa creeze o crestere favorabila incluziunii si sa se asigure ca forta de munca isi va obtine partea echitabila din bogatia creata. Pentru aceasta, principiul directiv este ca cresterile salariale nominale ar trebui sa compenseze inflatia si sa reflecte cresterea reala a productivitatii.
Ceea ce am asistat in ultimele decenii si in special in urma crizei a fost o decuplare a evolutiilor salariale de cresterea productivitatii. In majoritatea economiilor industrializate, inclusiv in UE, cresterea salariilor a ramas in urma cresterii productivitatii.
Potrivit OECD (2017), acest lucru apare in scaderea atat a ponderii muncii, cat si a raportului dintre salariile medii si medii. Primul reflecta o redistribuire a veniturilor de la munca la capital, al doilea o inegalitate crescanda intre salariati. Raportul dintre salariile medii si medii a scazut in toate tarile OECD, cu exceptia a doua, si reflecta o crestere disproportionata a salariilor chiar in varful distributiei salariale.
Mai jos vom examina evolutia salariilor si a productivitatii in UE din 2000.
Fig. 1 Productivitatea reala si evolutia salariilor in UE28 si in anumite state membre
Sursa: compensatie reala / lucrator, productivitate reala pe lucrator (AMECO, 2018)
Productivitatea muncii este definita aici ca raportul dintre valoarea reala adaugata la costul factorului si numarul total de locuri de munca. Folosim indicele pretului cu valoare adaugata (deflator PIB) pentru productivitatea reala a muncii si indicele preturilor de consum (CIPH) pentru compensarea reala a angajatilor – deoarece acesta din urma reflecta puterea de cumparare a lucratorilor si tine cont de modificarile preturilor de import.
Datele din figura 1 arata ca intre 2000 si 2016 evolutiile salariale au ramas in urma productivitatii pentru UE si pentru 14 state membre (Slovacia nu este prezentata din cauza schimbarilor sale pe scara larga, cu o crestere de 180% a productivitatii si o crestere de 162% a salariilor) .
Pentru UE28, productivitatea muncii (ca PIB / lucrator) in 2016 a fost cu 10,5% mai mare in termeni reali decat in 2000, in timp ce compensatia reala in aceeasi perioada a crescut cu doar 2,45%. Cresterea reala a productivitatii a fost, astfel, de peste patru ori mai mare decat cresterea salariilor reale, ceea ce inseamna ca trei sferturi din cresterea realizata a productivitatii muncii nu a fost platita sub forma de salarii.
yola berrocal follando incesto ruso
fire force hentai gordibuenas españolas
ancianas españolas follando le pilla masturbandose
coños maduros comedias porno
porno con argumento maduras insaciables
sexo videos caseros maduras en castellano
españolas guarras mala rodriguez porno
comedias porno mama me folla
supertetas abuela follando con joven
penes gordos defloin.com
porbo sobando tetas
relatos sexo con maduros brazzers online
videos sexo putasfollando
me corro en su boca sin avisar mamada gay
incesto retro maturehd
abuelas incestos españolas calientes
abuelas y nietos xxx me follo a la vecina
pajas caseras videos travestis en español
paginas sexo corridas brutales en la boca
videos pornos de españolas follar con jovencitas
In Ungaria, Romania, Portugalia si Grecia salariile reale au scazut in ultimii 16 ani, in timp ce productivitatea a crescut. Productivitatea a crescut de trei ori mai mult decat salariile din Germania, Irlanda si Croatia si de doua ori mai mult decat salariile din Polonia, Belgia si Austria.
Statele membre in care cresterile salariale reale au depasit cresterea productivitatii ofera, de asemenea, cateva lectii. Cazul Danemarcei si Suediei arata ca o dezvoltare economica solida si un grad ridicat de competitivitate se potriveste cu cresterile salariale dinamice. In timp ce unele dintre statele membre din Europa Centrala si de Est, inclusiv Cehia, Letonia, Lituania si Estonia, au inregistrat cresteri salariale mai mari decat productivitatea, nivelurile lor salariale relative sunt inca mai mici decat nivelurile lor de productivitate relativa in comparatie cu media UE15, dupa cum arata figura 2. Acest lucru sugereaza ca nivelurile salariale nu sunt doar mult sub media UE in termeni absoluti, ci si in raport cu nivelurile lor de productivitate.
Fig. 2 Nivelurile salariale si de productivitate ale statelor membre selectate in% din UE15 (ambele in termeni nominali in euro)
Sursa: Ameco (2018)
In 2017, productivitatea relativa ca pondere a UE-15 a fost de 38% in Polonia si 41,3% in Lituania, in timp ce nivelul salariilor lor a fost de 31 si 35,5%. Pentru Cehia, cotele relative corespunzatoare au fost 49 si 40 la suta, pentru Slovacia, 49 si 38 la suta.
Daca salariile raman in mod constant in urma productivitatii, lucratorii nu primesc cota lor echitabila din bogatia produsa. Acest lucru nu este doar profund nedrept, ci si daunator din punct de vedere economic, deoarece cresterea ramane in spatele potentialului sau. Venitul din munca ramane principala sursa de venit pentru gospodarii si consumul privat reprezinta cea mai mare parte a cererii agregate. Salariile reale care se afla in spatele cresterii productivitatii inseamna ca veniturile salariale nu cresc si, in consecinta, consumul nu creste. Acest lucru deprima perspectivele cererii care determina si investitiile. Salariile deprimate nu ofera stimulente pentru investitii in tehnologie si, prin urmare, pot impiedica cresterea viitoare a productivitatii. Pentru economiile de transformare, capcana salariilor reduse poate fi o bariera pentru un proces de recuperare pe termen lung. Competitivitatea Europei nu ar trebui sa se bazeze pe salarii mici.
Decuplarea salariilor de productivitate trebuie corectata, iar politicile care exercita presiune asupra salariilor ar trebui sa fie eliminate treptat. In loc sa o submineze in continuare, negocierea colectiva trebuie consolidata. Politicile privind salariul minim ar trebui sa joace un rol esential in impingerea salariului in sus.
