In 2017, mii de investitori din peste 175 de tari s-au trezit cu buzunarele goale dupa ce au investit aproape 4 miliarde USD intr-o criptomoneda numita „OneCoin”. Creierul din spatele proiectului, Ruja Ignatova, a disparut cu ceea ce se crede ca este intreaga suma lipsa.
Aceasta stire a lovit un nervi in lumea criptomonedei. BBC i-a dedicat chiar si un podcast. Si in timp ce acest caz a fost unul de frauda la scara larga, ramane faptul ca schemele frauduloase sunt frecvente in lumea cripto-activelor, care include criptomonede (cum ar fi Bitcoin) si jetoane nefungibile (NFT). Detinerea acestor jetoane ofera investitorilor drepturi care pot lua diferite forme (fie acces la un bun – cum ar fi o opera de arta – un serviciu sau ceva similar cu detinerea unui stoc).
Sunt interesat de studiul fraudei de multi ani, mai intai in practica mea profesionala de auditor si expert contabil, apoi de cercetator. Sunt interesat in primul rand de factorii care duc la frauda, precum si de indicatorii si impactul fraudei. Mai recent, interesul meu s-a concentrat asupra fraudei legate de cripto-active, deoarece aceste noi tehnologii implica noi riscuri si limitari cu care se confrunta atat utilizatorii/investitorii, cat si autoritatile de reglementare.
O cantitate alarmanta de frauda
Un raport din 2018 al unei firme de cripto-active estimeaza ca aproape 80% din toate ofertele initiale de monede (ICO) lansate in 2017 – cum ar fi emiterea de noi criptomonede – au fost frauduloase. Desigur, nu este posibil sa se masoare cu exactitate numarul de fraude care au loc in fiecare an, nu in ultimul rand pentru ca majoritatea nu sunt raportate autoritatilor competente. Cu toate acestea, aceasta cifra alarmanta ar trebui sa ridice in continuare intrebari pentru potentialii investitori cu privire la modul de gestionare a riscurilor pe care si le asuma.
Trebuie remarcat faptul ca cripto-activele sunt supuse unor reglementari reduse sau deloc in intreaga lume. Organismele de reglementare, cum ar fi Autorite des marches financiers din Quebec si Comisia de Securitate si Schimb din Statele Unite, lucreaza la acest subiect de ceva timp, dar reglementarile in anumite domenii sunt in urma. Un motiv pentru aceasta este natura descentralizata si fara frontiere a acestor investitii, ceea ce face dezvoltarea si aplicarea legilor si reglementarilor deosebit de dificile.
Indicatori traditionali de frauda
Investitia in cripto-active intra in domeniul tehnologiei financiare, denumita in mod obisnuit FinTech. Instrumentele de investitii in FinTech difera semnificativ de cele ale finantelor traditionale. Investitorii in FinTech sunt adesea condusi de cautarea unor castiguri rapide, la limita speculatiilor.

Cert este ca semnalele de frauda – care exista de foarte mult timp in finantele traditionale, cum ar fi investitiile pe bursa – sunt prezente si in FinTech. Trebuie doar sa ne gandim la promisiuni de rentabilitate incredibila, cu mult dincolo de ceea ce genereaza pietele reglementate. Sau presiunea pe care unii promotori de produse financiare o exercita asupra investitorilor pentru a actiona rapid, ceea ce ii impinge pe investitori sa-si plaseze banii fara a-si lua timp sa se gandeasca la decizia lor.
Aceasta urgenta este resimtita in special de investitori atunci cand un promotor isi joaca temerile de a pierde o oportunitate incredibila de investitie, motivandu-i astfel sa-si puna banii jos rapid pentru a-i invinge pe altii. O paralela ar putea fi facuta cu promotiile pentru produsele din magazinele care vand la preturi reduse, sustinand totodata ca cantitatile sunt limitate. Cu toate acestea, in cazul investitiilor, aceasta se dovedeste adesea a fi o schema frauduloasa, mai degraba decat o oportunitate atractiva.
Documente explicative, nu documente de reglementare
Aspectul tehnologic al cripto-activelor inseamna ca in urma acestuia au aparut noi indicatori de frauda. Deoarece acestea difera de ceea ce investitorii sunt obisnuiti sa auda de la cei responsabili de informarea lor despre riscuri — inclusiv consilierii de investitii — este foarte important ca investitorii sa acorde o atentie deosebita proiectelor in care intentioneaza sa investeasca.
Intr-adevar, absenta (sau aproape absenta) reglementarii inseamna ca, deocamdata, investitorii sunt singurii responsabili pentru a se proteja impotriva schemelor frauduloase care sunt raspandite in industrie. Unele fonduri de investitii ofera fonduri tranzactionate in criptomonede. Dar adevarul ramane ca aceste investitii prezinta un risc de volatilitate.
Ca si in cazul unei investitii traditionale, echipele din spatele ICO publica ceea ce se numeste „carte alba”. Similar cu un prospect pentru o oferta publica – atunci cand o companie strange fonduri suplimentare printr-o oferta de actiuni, de exemplu – acest document ofera potentialului investitor o multime de informatii despre proiectul propus. Printre altele, explica cum functioneaza proiectul si cine este echipa in spatele lui.

Cu toate acestea, asemanarile cu prospectele se termina aici deoarece, spre deosebire de acestea din urma, cartile albe nu sunt reglementate. Prin urmare, un emitent poate arata ce doreste si, invers, poate omite informatii care s-ar putea dovedi utile unui potential investitor.
Este important de retinut ca, pentru majoritatea proiectelor, oricine poate emite o carte alba. Insa autoritatile de reglementare recomanda cu tarie ca entitatea in cauza sa fie inregistrata, nu numai pentru a construi increderea cu potentialii investitori, ci si mai important, pentru a se asigura ca regulile in vigoare sunt respectate.
Noi semnale de frauda
Exista noi semnale de frauda care sunt unice pentru cripto-active. Am vazut carti albe care contin elemente care se contrazic intre ele, incongruente sau chiar erori in numele unei companii din spatele unui proiect. Unele carti albe sunt copiate din alte proiecte si revizuite rapid, lasand in urma greselile de scriere. Trebuie remarcat faptul ca, de regula, un ICO este un proiect unic si o copie semnaleaza de obicei un proiect fraudulos.
O reclama de la Autorite des marches financiers, care isi propune sa constientizeze riscurile asociate cripto-activelor.
Un alt indicator al potentialei fraude este o carte alba in care anumite pasaje sunt prea complexe pentru a fi citite cu usurinta. Acest lucru ar trebui sa-l determine pe potentialul investitor sa puna la indoiala seriozitatea proiectului. Scopul principal al unei carti albe este de a informa un investitor, astfel incat limbajul abstrus nu ar trebui sa fie folosit niciodata pentru proiectele prezentate ca fiind coerente.
Mai mult decat atat, din cauza complexitatii tehnologice a muncii implicate, echipa din spatele proiectului este deosebit de esentiala pentru succesul acestuia. Deci, daca documentatia proiectului nu include o descriere a echipei, fie in cartea alba, fie pe site-ul sau web, aceasta absenta ar trebui sa ridice intrebari in mintea investitorului.
De altfel, este de obicei destul de usor sa intri in contact cu echipa din spatele unui ICO pentru a pune intrebari sau a obtine informatii suplimentare despre proiect, ceea ce nu este cazul in finantele traditionale. Daca un potential investitor nu poate intra in contact cu echipa, din nou, exista motive de a pune la indoiala seriozitatea proiectului.
Intalnirea cu oricare dintre semnalele de frauda discutate mai sus nu inseamna neaparat ca un proiect este fraudulos. Cu toate acestea, recunoasterea acestor semnale va face un investitor mai bine echipat pentru a gestiona riscurile de investitii legate de frauda, care sunt deosebit de raspandite in ecosistemul cripto-active.