[Capitolul din Skin in the Game]
Nu, salafismul nu este o religie – pacalit de eticheta – IYI ar trebui sa faca baie in Arabia Saudita
fundal
Problema verbalismului (si a jurnalismului) este exprimata intr-un aforism din Incerto : matematicienii gandesc in obiecte (bine definite si cartografiate cu precizie), filozofi in concepte, juristi in constructii, logicieni in operatori (…) si prostii in cuvinte . Doua persoane pot folosi acelasi cuvant, adica lucruri diferite, totusi continua conversatia, ceea ce este bine pentru cafea, dar nu atunci cand iau decizii, in special deciziile politice care ii afecteaza pe ceilalti. Dar este usor sa-i impiedici, asa cum a facut Socrate, pur si simplu intrebandu-i ce inseamnaprin ceea ce au spus ei – de aceea filosofia s-a nascut ca o rigoare in discurs si despartirea notiunilor amestecate, in opozitie precisa fata de promovarea retoricii de catre sofist. De la Socrate, am avut o lunga traditie a stiintei matematice si a dreptului contractelor, condusa de precizie in termeni de cartografiere. Dar am avut si multe declaratii ale idiotilor care foloseau etichete.
Slujba ortodoxa greaca levantina
Oamenii rareori inseamna acelasi lucru atunci cand spun „religie” si nici nu isi dau seama ca nu inseamna acelasi lucru. Pentru primii evrei si musulmani, religia era lege. Din inseamna lege in ebraica si religie in araba. Pentru primii evrei, religia era si tribala; pentru primii musulmani, era universal [i]. Pentru romani, religia era evenimente sociale, ritualuri si festivaluri – cuvantul religio era un contracarent pentru superstitio si , in timp ce era prezent in zeitgeistul romannu avea un concept echivalent in estul greco-bizantin [ii]. Dreptul era procedural si mecanic propriul sau lucru, iar crestinismul timpuriu, datorita Sfantului Augustin, a ramas relativ departe de lege si, mai tarziu, amintindu-si fundamentele, a avut o relatie nelinistita cu ea. De exemplu, chiar si in timpul Inchizitiei, o instanta laica s-a ocupat de sentinte. Codul lui Teodosie a fost „crestinizat” cu o scurta introducere, o fel de binecuvantare – restul au ramas identice cu rationamentul juridic roman pagan, asa cum a fost expus la Constantinopol si (mai ales) la Berytus.
Diferenta este marcata prin faptul ca aramaicul crestin foloseste un cuvant diferit: din pentru religie si nomous (din greaca) pentru drept. Iisus, cu imperativul sau „da lui Cezar ceea ce ii apartine lui Cezar”, a separat sfantul si profanul: crestinismul era pentru un alt domeniu, „imparatia care va veni”, doar fuzionat cu acesta in eschaton. Nici islamul, nici iudaismul nu au o separare marcata intre sfant si profan. Si, bineinteles, crestinismul s-a indepartat de domeniul exclusiv spiritual pentru a imbratisa ceremonialul si ritualismul, integrand o mare parte din riturile pagane din Levant si Asia Mica.
Pentru evreii de astazi, religia a devenit etnoculturala, fara lege – si pentru multi, o natiune. La fel si pentru siriaci, caldeeni, armeni, copti si maroniti. Pentru crestinii ortodocsi si catolici religia este estetica, pompa si ritualurile, plus sau minus unele credinte, adesea decorative.
mamada de rodillas porns
maduras peludas españolas videos porno caseros en español
se folla a su hermana incesto gratis
metart films porno muy duro
corridas gays chochitos jovencitos
jovenes nudistas incesto abuelas
corridas internas peludas coños bonitos
videos porno peruano follándosela
masaje final feliz se folla a su madre
porno torrent magnet parejas pilladas follando
concursos nudistas videos ponos
trio con gordas porno gay primera vez
viejas calientes tetas playa
culos porno incesto subtitulado español
videos putas maduras porno gay en castellano
tuporn madre española se folla a su hijo
lesbianas reales tias buenas desnudas
hentai audio español sexo en la playa nudista
maduras en la playa forzada por el culo
viejas cachondas videos porno online
Pentru majoritatea protestantilor, religia este credinta fara estetica, fast sau lege. Mai la est, pentru budisti, sintoisti si hindusi, religia este o filozofie practica si spirituala, cu un cod de etica (si pentru unii, cosmogonia). Deci, atunci cand vorbesc hindusii despre „religia” hindusa, nu inseamna acelasi lucru pentru un pakistanez ca si pentru un hindus, si cu siguranta ceva diferit pentru un persan.
Cand a aparut ideea de stat national, lucrurile s-au complicat mult, mult mai mult. Cand un arab spune acum „evreu”, el inseamna in mare masura ceva despre un crez; pentru arabi, un evreu convertit nu mai este evreu. Dar pentru un evreu, un evreu este cineva a carui mama este evreica. (Acest lucru nu a fost intotdeauna cazul: evreii erau destul de prozeliti in timpul primului imperiu roman). Dar iudaismul, gratie modernismului, s-a contopit intr-o oarecare masura in stat-natiune si acum poate insemna si o natiune.
In Serbia-Croatia si Liban, religia inseamna ceva in timp de pace si ceva destul de diferit in timp de razboi.
Cand cineva discuta interesele „minoritatii crestine” din Levant, nu inseamna (asa cum arabii tind sa gandeasca) promovarea unei teocratii crestine (asa cum am spus mai devreme, biserica a fost intotdeauna nelinistita in relatia sa cu profanul; teocratiile complete erau foarte putine in istoria crestina, doar Bizant, o scurta incercare a lui Calvin si alte cateva episoade). El inseamna doar „laic” sau vrea o separare marcata de biserica si stat. La fel si pentru gnostici (druizi, drusi, mandeni, alawi).
Problema cu Uniunea Europeana este ca birocratii naivi IYI (intelectuali dar idioti) si reprezentantii „elitelor” vorbitoare (acesti prosti care nu pot gasi o nuca de cocos pe insula Coconut) sunt pacaliti de eticheta. Ei trateaza salafismul ca doar o religie – cu casele sale de „inchinare” – atunci cand este de fapt doar un sistem politic intolerant, care promoveaza (sau permite) violenta si refuza institutiile din Occident – cele care le permit sa functioneze. Spre deosebire de islamul siit si sunnitii otomani, salafii refuza sa accepte insasi notiunea de minoritati: necredinciosii le polueaza peisajul. Asa cum am vazut cu regula minoritatii, intolerantii vor trece peste cei toleranti; cancerul trebuie oprit inainte de a deveni metastazat.
IYI-urile, fiind naive si bazate pe eticheta, ar avea o atitudine diferita fata de salafii daca al lor ar fi etichetat ca o miscare politica, asemanatoare nazismului, cu codul lor vestimentar o expresie a unor astfel de credinte. Interzicerea burkinilor poate deveni placuta pentru ei daca ar fi fost similara cu interzicerea zvasticelor: acesti oameni pe care ii aparati, tinere IYI, va vor priva de toate drepturile pe care le acordati, in cazul in care vor urca la putere si v-ar obliga sotul sa poarte o burkini.
Vom vedea in capitolul urmator ca „credinta” poate fi epistemica, sau pur si simplu procedurala (pisteica) – conducand la confuzii cu privire la ce fel de credinte, sunt credinte religioase si care nu sunt, desfacute prin semnalizare. Caci, pe langa problema „religiei”, exista o problema cu credinta. Unele credinte sunt in mare masura decorative, unele sunt functionale (ajuta la supravietuire); altele sunt literal. Si pentru a reveni la problema noastra salafa metastatica: atunci cand unul dintre acesti fundamentalisti vorbeste cu un crestin, el este convins ca crestinul este literal, in timp ce crestinul este convins ca salafii au aceleasi concepte deseori metaforice care trebuie luate in serios, dar nu literalmente. –Si, adesea, nu foarte serios. Religiile, precum crestinismul, iudaismul si islamul siit, au evoluat (sau au lasat membrii sa evolueze in dezvoltarea unei societati sofisticate) tocmai prin indepartarea de literal – pentru ca, pe langa aspectul functional al metaforicului, literalul nu lasati orice loc pentru adaptare.
Deci, nu numai salafismul nu este o religie, dar nici macar nu este un sistem politic viabil; doar ceva cu care a venit cineva pentru a-i inchide pe oameni in Peninsula Arabica din secolul al VII-lea.
Nota 1 : Islamul, in mod ironic, nu a fost intotdeauna pur lege. Imperiul Otoman a reusit sa faca o separare intre Islam ca lege si stat ca Qanun, cu un corp de legi importat din bizantini (adaptarea codurilor lui Justinian si Teodos). La fel au facut si Umayadii care se bazau pe diwan crestin ( subiectii din clasa educata erau sirieni vorbitori de greaca), importand notiuni din dreptul roman, in special cele care se ocupau de chestiuni comerciale.
Nota 2: Otomanii, mult timp, au actionat ca si cum ar fi o continuare a imperiului bizantin; principalul lor os cu tarul rus a fost ca, dupa caderea Bizantului, titlul de „tar” (adica Cezar) apartinea sultanului.
– – – – –
[i] Ibn Tamiyya
„In ceea ce priveste natiunile anterioare, niciunul dintre ei nu a impus tuturor oamenilor tot ceea ce este drept si nici nu au interzis tot ceea ce este gresit tuturor oamenilor. Mai mult, ei nu au facut jihad (lupta) in aceasta cauza. Unii dintre ei nu au preluat deloc lupta armata, iar cei care au facut-o, cum ar fi evreii, lupta lor a avut, in general, scopul de a-si alunga dusmanul din tara lor sau ca orice popor asuprit sa lupte impotriva opresorului lor si nu pentru de dragul de a chema oamenii lumii la indrumare si dreptate, nici sa le impuna dreptate si sa le interzica greseala ”.
[ii] Robin Lane Fox.
