Cuvantul grecesc care nu poate fi tradus

(Credit de imagine:

DEA / A. Vergani / Getty Images

)

„Dragostea de onoare”, traducerea sa oficiala, este o incercare utilitara, dar insuficienta, de a transmite constelatia virtutilor cuprinse in cele patru silabe ale cuvantului.

Eu

In a doua sa vara, in singuratul sat grecesc Tolo de pe coasta de est a Peloponezului, functionarul public si scriitorul german Andreas Deffner a comis o gafa culturala care l-a condus la celebrul concept de filotim grecesc .

“Buna dimineata ce faci?’ Bunica Vangelio, proprietarul pensiunii in care statea, l-a salutat cu caldura intr-o zi.

– Asa, asa, raspunse somnoros Deffner.

Urmatorul lucru pe care il stia turistul german, el transpira peste un castron cu supa de pui delicioasa, fierbinte, ochii vigilenti ai bunicii Vangelio si ai fiicei sale Irini se lipeau de el. Cand Irini a inceput sa gesticuleze salbatic catre fratele ei Pericles, care tocmai sosise, Deffner a izbucnit in sudoare rece. „Ce am facut?” a intrebat el, prevenitor.

Prima referire la filotimo dateaza din zorii perioadei clasice grecesti (Credit: DEA / A. Vergani / Getty Images)

– I-ai spus lui Vangelio ca nu te simti bine? Raspunse Pericles.

“Imi cer iertare? Tocmai am spus ca asa sunt, asa.”

„Daca raspundeti„ asa, asa ”, localnicii cred ca sunteti bolnavi si sentimentul lor de filotim ii indeamna sa va vindece, astfel supa de pui”, a raspuns Pericles, urland de ras.

Oaspetele ofta usurat. „Aceasta a fost prima mea experienta cu filotimo, si cu siguranta nu ultima”, mi-a spus Deffner, care a scris ulterior o carte pe aceasta tema.

Intelesul exact al filotimului este intens dezbatut, dat fiind ca cuvantul apartine panteonului articolelor lexicale grecesti care sfideaza explicatia usoara. „Dragostea de onoare”, traducerea sa oficiala, este o incercare utilitara, dar insuficienta, de a transmite constelatia virtutilor cuprinse in cele patru silabe ale cuvantului. Cand am intrebat diferiti greci despre propria lor perceptie despre filotimo, am primit raspunsuri foarte diferite.

„Facand ceea ce trebuie”, mi-a spus Pinelopi Kalafati, medic. „Iubind si onorand pe Dumnezeu si societatea ta”, a spus preotul Nikolas Papanikolaou.

„Luptand pentru perfectiune”, a raspuns actorul Kostis Thomopoulos. „Iesind din zona ta de confort pentru a ajuta pe cineva in nevoie”, a sugerat Tatiana Papadopoulou, voluntara in lagarul de detentie pentru refugiati din Malakasa.

Philotimo a fost declansat de emotii intense si un anumit grad de intimitate (Credit: Peter Eastland / Alamy)

Se pare ca nu numai ca cuvantul ramane intraductibil, dar chiar si grecii insisi au probleme de acord asupra unei singure definitii.

„Mitologia care insoteste acest concept evaziv este fara precedent. Intr-adevar, cuvantul nu poate fi tradus exact in nicio alta limba ”, a spus Vassilios P ​​Vertoudakis, lector in filologia greaca veche la Universitatea Nationala si Kapodistriana din Atena. „Cu toate acestea, philotimo a devenit unul dintre elementele de baza ale dispozitiei grecesti datorita pozitiei unice a Greciei in raport cu ceea ce numim Occident”.

El a explicat ca philotimo provine din cuvantul grecesc antic philotimia (φιλοτιμία), din care prima referinta scrisa atestata dateaza din zorii perioadei clasice grecesti (secolele VI si VII i.Hr.) in scrierile poetului liric Pindar. Pentru Pindar si alti scriitori timpurii, cuvantul insemna dragoste de onoare sau distinctie sau ambitie, dar adesea intr-un mod negativ. In mitologie, de exemplu, filotimul lui Ahile a fost ranit cand regele Agamemnon a luat-o pe regina Briseis, premiul sau pentru vitejie pe campul de lupta.

Abia dupa consolidarea democratiei in Atena clasica in jurul secolelor IV si V i.Hr., cand competitia a fost inlocuita de cooperare, cuvantul a capatat o conotatie mai pozitiva. La acea vreme, „un barbat cu filotimo a insemnat pe cineva care iubeste sa primeasca laudele orasului sau, dar care serveste mai intai comunitatii”, a spus Vertoudakis.

Grecii au probleme cu acordul asupra unei singure definitii a filotimului (credit: Peter Eastland / Alamy)

Conceptul a decolat cu adevarat in jurul secolului al XV-lea in Evul Mediu inalt, cand conducatorii otomani au aservit Grecia, au fortat o mare parte a populatiei in agricultura de subzistenta prin impozite grele si educatie limitata si au taiat fiecare regiune atat din restul tarii si Europa de Vest.

„In timp ce Occidentul se confrunta cu Iluminismul si dezvolta state moderne care leaga indivizi sub statul de drept si un sentiment abstract al responsabilitatii, grecii subjugati si priviti spre interior erau legati de mandrie, localism si relatii interumane”, a spus Vertoudakis. „In loc sa dezvolte tipul de constiinta institutionala vazuta in Europa de Vest, comunitatile grecesti au fost impregnate de filotimo, care a fost declansat nu de lege si logica, ci de emotii intense si un anumit grad de intimitate”.

Si aceasta latura emotionala a caracterului national poate fi vazuta de-a lungul istoriei moderne grecesti. In mai 1941, cand puterile Axei au lansat un atac aerian asupra legendarei insule minoice din Creta, localnicii nu numai ca au apucat cutite de bucatarie sau arme nesofisticate pentru a iesi si a lupta cu inamicul, ci au pasit si prin muntii falnici, accidentati si cheile abrupte ale Creta pentru a gasi cele mai bune ascunzatoare pentru soldatii britanici si australieni. Nici faptul ca erau pe jumatate infometati din cauza Marii Foamete indusa de nazisti, nici pedeapsa cu moartea pentru adapostirea soldatilor nu i-a innebunit; simtul datoriei, onoarea si curajul lor au avut prioritate.

Locuitorii din Kos ajuta la salvarea refugiatilor din Marea Egee de Est (Credit: Robert Harding / Getty Images)

Aproape 76 de ani mai tarziu, localnicii din insulele Lesbos, Chios si Kos, locuri renumite pentru frumusetea si priceperea lor turistica – totusi, in ani de recesiune profunda – au sarit in barci pentru a salva refugiatii care ajung pe tarmurile estice ale Marii Egee. Unii au fost chiar martori plonjandu-se in apele inghetate, pe masura ce barcile subrede se apropie de insule.

„De ce ma felicitati, copiii mei?” a intrebat-o pe Emilia Kamvisi, in varsta de 86 de ani, cand jurnalistii au intrebat-o de ce pleaca ea si prietenii ei, Efstratia Mavrapidou, in varsta de 90 de ani, si Maritsa Mavrapidou, in varsta de 86 de ani – care au fost nominalizati ulterior pentru Premiul Nobel pentru Pace in 2016 – Lesbos in fiecare zi pentru a ajuta femeile refugiate obosite si copiii lor. „Ce special fac? Nu ai face la fel? ” a continuat ea.

De asemenea, a fost nominalizat un pescar in varsta de 41 de ani, Stratis Valiamos, care isi duce adesea micuta sa barca de lemn in Marea Egee pentru a salva oamenii din propriile vointe. „Plec la pescuit, vad oameni strigand dupa ajutor. Ce pot sa fac? Ma prefac ca nu vad? Ma prefac ca nu aud? Acesta este lucrul corect de facut ”.

„Este posibil sa nu ne intoarcem cu plasele pline de peste, dar inimile noastre sunt calde”, mi-a spus Diamantis Zannikos, un pescar-salvator din Chios. „Avem filotimo”.

Pescarul Stratis Valiamos (dreapta) isi foloseste barca pentru a salva refugiati din Marea Egee (Credit: Christian Science Monitor / Getty Images)

Sunt sigur ca Kamvisi, Valiamos si Zannikos nu sunt interesati de faptul ca filotimo este o carja emotionala sau o trasatura culturala nedefinibila. Pentru sutele de pescari, gospodine, pensionari, profesori, voluntari, artisti si studenti care asteapta zilnic langa plaja pentru a oferi haine uscate, apa, mancare si adapost si isi deschid bratele si casele oamenilor care fug de razboi si teroare, emotionalul si satisfactia morala extrasa din expunerea filotimului depaseste cu mult orice incercare de conceptualizare a acestuia. Pentru ei, philotimo este pur si simplu un mod de a fi.

Intre timp, Deffner isi pregateste valizele pentru inca o vacanta de vara alaturi de bunica Vangelio si familia.

„Care este definitia ta despre filotimo?” L-am intrebat.

„Doua-trei ganduri pozitive, un pofta de un litru de viata, 500 de grame de ospitalitate, 10 picaturi de simpatie, o uncie de mandrie, demnitate si ghidul tau interior”, a raspuns el.

De ce suntem Ce suntem este o serie BBC Travel care examineaza caracteristicile unei tari si investigheaza daca acestea sunt adevarate.

Alaturati-va celor peste trei milioane de fani ai BBC Travel placandu-ne pe  Facebook sau urmariti-ne pe  Twitter  si  Instagram .

Daca ti-a placut aceasta poveste,  inscrie-te la buletinul informativ saptamanal bbc.com  numit „Daca ai citit doar 6 lucruri in aceasta saptamana”. O selectie selectata de povesti din BBC Future, Earth, Culture, Capital and Travel, livrate in casuta de e-mail in fiecare vineri.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR