Diferenta in modul in care Hitler, Stalin si Mussolini au dictat este un subiect aprins dezbatut, care adesea imparte opiniile. Exista multe diferente intre dictatura lui Hitler, Stalin si Mussolini. Modul in care si-au portretizat ideologia politica era foarte diferit unul de celalalt. Modul in care acesti trei au ajuns la putere a fost diferit.
Hitler a incercat sa preia controlul asupra unei Germanii aflate in lupta prin „Putsch-ul in sala de bere”. Si cand nu a reusit, a fost arestat. In inchisoare, a scris „Mein Kampf” expunand ideologia sa politica. A fost considerat inofensiv si a fost lasat sa plece in 1924. Ideologia lui politica era nazismul, numele complet era National Socialism, Nationalsozialismus german, dezvoltare autoritara condusa de Adolf Hitler ca lider al Partidului Nazist din Germania. In patriotismul sau extrem, intriga de masa si standardul autoritar, nazismul a impartasit o serie de componente dictaturii italiene. Oricum ar fi, nazismul a fost incontestabil progresiv extraordinar atat in gandirea, cat si in pregatirea sa. In aproape toate privintele, a fost un inamic al dezvoltarii academice si ateoretice, accentuand dorinta despotului magnetic ca unic izvor de motivatie a unui popor si a unei tari, la fel ca un vis de demolare a tuturor adversarilor Volkului Arian ca obiectiv fara egal al strategiei naziste. Cu milioane de someri, Mizeria Incomparabila din Germania i-a oferit lui Hitler o sansa politica. Germanii erau indecisi fata de republica parlamentara si deschisi progresiv la alegeri fanatice. In 1932, Hitler a continuat sa candideze impotriva lui Paul von Hindenburg, in varsta de 84 de ani, pentru administratie. Hitler a ajuns pe locul al doilea in cele doua runde ale deciziei, adunand peste 36% din voturi in ultimul numar. Rezultatele l-au creat pe Hitler ca o putere solida in problemele legislative germane. Hindenburg a acceptat fara tragere de inima sa-l desemneze pe Hitler drept cancelar pentru a promova paritatea politica. Hitler si-a folosit situatia de cancelar pentru a modela un fascism legitim acceptat. Declaratia de flacara a Reichstagului, declarata dupa o flacara suspecta in parlament, a suspendat drepturile esentiale si a permis retinerea fara prealabil. Hitler a proiectat, de asemenea, sectiunea Demonstratiei Imputernicirii, care a oferit biroului sau forte complete de autoritate pentru o perioada de patru ani si a luat in considerare abaterile de la constitutie. Dupa ce au indeplinit comanda deplina asupra unor parti importante ale guvernului, Hitler si partenerii sai politici au inceput sa ascunda metodic refuzul politic de a ramane. Inainte de sfarsitul lunii iunie, diferite adunari au fost amenintate cu desfiintarea. La 14 iulie 1933, Adunarea nazista a lui Hitler a fost declarata principalul grup ideologic legal din Germania.
Iosif Stalin (1878-1953) a fost dictatorul Asociatiei Republicilor Comuniste Sovietice (URSS) din 1929 pana in 1953. Sub Stalin, Asociatia Sovietica a fost transformata dintr-o societate muncitoreasca intr-o superputere moderna si militara. Oricum ar fi, el s-a controlat de frica, iar multi locuitori ai sai au dat cu piciorul in galeata in mijlocul guvernarii sale crude. Introdus in mod natural nevoia, Stalin s-a angajat in probleme guvernamentale progresiste, la fel ca si crime, ca tanar. Dupa ce pionierul bolsevic Vladimir Lenin (1870-1924) a dat cu piciorul galeata, Stalin si-a depasit adversarii pentru controlul adunarii. Odata ajuns la putere, el a colectivizat cultivarea si a avut potentiali adversari executati sau trimisi in lagare de munca constranse. Stalin s-a aliniat cu SUA si Anglia in al Doilea Razboi Mondial (1939-1945), dar, la scurt timp mai tarziu, sa ocupat de o asociere inexorabil de tensionata cu Occidentul cunoscuta sub numele de Razboiul Virusilor (1946-1991). Dupa disparitia sa, sovieticii au inceput un proces de destalinizare.
Mussolini a invatat ca controlul asupra unei majoritati liberale rupte conduce guvernul. A dat Italiei ceea ce i-a cerut la acea vreme: cerere, un sentiment de directie si nationalitate si o continuare a ceea ce stiau italienii. Autocratia ca structura politica/moneara este doar o crestere a dictatorului mercantilismului invechit (sau a statului corporativ). Regula obisnuita a partidului unic nu include cu adevarat intreruperi demne de remarcat in vietile private sau preocupari. Statul corporativ este de obicei foarte proeminent in lumina faptului ca membrii vad avantaje rapide pentru sectiunea de afaceri prohibitiva, impozite, crearea de asociatii, afilieri de afaceri si asa mai departe. In orice caz, societatea standard care cumpara produse si traieste vieti non-corporatiste are realitatea intens sufocata de aceasta conspiratie a antreprenorilor, proprietarilor de terenuri si asociatiilor.
Hitler, din nou, era in esenta ingrijorat de renasterea casei sale primite, Germania, si de aducerea „echitatii” Germaniei – inlaturand lipsa de respect pentru armistitiul. El a descoperit, oricum, ca o structura financiara fundamentalista ar oferi structura politica si activele de care avea nevoie pentru reinarmare, asa ca a achizitionat. Germania niciodata, in niciun caz, nu a fost complet legata de structura corporativa extremista. In Germania a existat mult mai multe provocari decat in Italia, iar muncitorilor prin asociatiile lor nu li sa dat niciodata multa putere in Germania. Guvernul german de partid nu a fost nici la fel de „nealterat” sau prea caracterizat ca despotism italian, ci era un guvern standard. Patriotismul, oricum, a fost un calvar major in Germania. Italia nu a devenit niciodata legata de prejudecatile, in timp ce nazismul a facut din problema rasei un interes central esential. Patriotismul german a fost, sa se spuna adevarul, retinut in problema Raselor – evreii germani nu erau „germani” in timp ce norvegienii erau. Si dupa aceea a fost chestia Wotan a lui Himmler.
Stalin pare sa fi devenit legat de intreaga chestie cu Marx, dar aceasta realitate a Rusiei trebuie sa se industrializeze, nevroza lui si inclinatia endemica a stangii de a se grupa. URSS a incercat o variatie minora a despotismului in „Noua Strategie Monetara”, dar dorinta lui Stalin pentru putere, fractionismul de stanga si Rusia trebuie sa-l industrializeze pe Stalin si URSS constransi in repulsiile curatarilor, sacrificarii si gulagurilor din anii treizeci.
Pentru a rezuma diferentele, Germania nazista s-a concentrat in jurul patriotismului rasial, cu o parte solida a contra semitismului codificat in structura sa politica. Nazismul are segmente de bunastare sociala de stanga (pentru rasa lor), totusi a fost in esenta o dezvoltare conservatoare scandaloasa. Semnificatia Germaniei era echivalenta cu cea a „rasei germane” din cate stie oricine. Italia fundamentalista a fost un stat ultra-patriot concentrat pe un aranjament elaterin de natura practic industrialista. Sensul Italiei era social si provincial. Regula unui partid este, practic, o interpretare extraordinara despotica a moderatiei, care detine pretentia de tara asupra tuturor celorlalte. Rusia sovietica era un stat socialist concentrat pe inlaturarea pietelor libere pentru o economie gestionata, in care clasa joasa (muncitorii) ar trebui sa guverneze cu grija un cadru de adunare. Socialismul nu se concentreaza pe tara, sau rasa, insa, pe clasa. Obiectivul a fost de a face o suparare socialista la nivel mondial, care sa elimine toate tarile.
